Povestea iepurasului de Paste

Daca te-ai intrebat vreodata cum a ajuns iepurasul sa joace un rol atat de important in sarbatoarea Pastelui, poti afla cum s-a petrecut asta citind Povestea iepurasului de Paste.

Cu multi ani in urma, Iarna a stat pe la noi multa, prea multa vreme. Copiilor le placea Iarna. Erau incantati sa se joace in zapada si sa se dea pe gheata, dar asteptau cu nerabdare Primavara.

Iepuras paste
"Sa mergem in padure," au spus ei, "poate ca Primavara este acolo."

Au alergat, asadar, spre padure, dar nu au gasit Primavara. Era tare frig printre copacii golasi, lipsiti de frunze. In plus, nu au zarit nici o pasare si nici macar o floare. Vantul de Nord si Gerul se jucau inca pe acolo, plini de vigoare. Ei au ravasit parul copiilor si i-au ciupit, rautaciosi, de nas.

"Primavara nu a sosit inca," si-au zis cu tristete copiii si s-au intors la casele lor.

Catva timp mai tarziu, au incercat din nou, dar Vantul de Nord si Gerul nu s-au lasat pagubasi, i-au luat din nou in primire, dornici sa ii necajeasca. Nu au putut gasi nici de asta data Primavara, asa ca s-au dus iarasi, plini de obida, la casele lor.

O vreme, copiii au continuat, odata la cateva zile, sa mearga in padure, fara a reusi insa sa dea de Primavara.

"Primavara nu mai va veni anul asta," si-au spus resemnati copiii. "Nu ne vom mai duce deloc in padure. Ce rost ar mai avea?"

Drept urmare, au ramas tot timpul in case, incalzindu-se la gura sobei.

Pana la urma, Primavara a sosit totusi. Vantul de Nord si Gerul au zbughit-o de indata ce au vazut-o.

Mugurii copacilor au crescut din ce in ce mai mari si au rabufnit in frunze de un verde crud. Micutele flori si-au inaltat cu sfiala nasucurile deasupra pamantului. Pasarile au pornit sa ciripeasca vesele si sa culeaga paie pentru a-si cladi cuiburile.

"Unde sunt inca copiii?" a intrebat Primavara. "In fiecare an, ei vin sa se joace cu pasarile, florile si puii de animale din padure. Mi-e dor de ei."

"Si noua ne este dor de ei," au ciripit pasarile. "Intotdeauna le placea sa ne asculte cantecele."

"Si noua ne este dor de ei," au glasuit florile. "Ei se bucura mereu de parfumul nostru. Si nu sunt copii rai, pentru ca nu ne-au rupt niciodata tulpinele."

Iepurii, la randul lor, au spus: "Vrem sa-i vedem din nou pe copii. Ardem de nerabdare sa ii pandim din vizuinele noastre si sa-i privim cum se joaca."

"Stiu ce s-a intamplat," a zis Primavara. "Inca nu au aflat ca suntem aici. Cineva trebuie sa se duca la ei si sa le spuna. Vrei sa mergi tu, macaleandrule?"

"Mi-ar place tare mult sa o fac," a raspuns macaleandrul, "dar sunt foarte ocupat acum. Trebuie sa-mi termin cuibul. Poate ca vulpea are timp sa se duca."

"As merge bucuroasa," a declarat vulpea, "insa oamenii nu suporta sa ma vada. Ar putea sa creada ca am venit sa le fur gainile."

"Ai dreptate," a rostit Primavara. "Ursule, n-ai vrea sa mergi tu?"

"Imi pare rau," a raspuns ursul, "dar copiilor le este frica de mine. Pe langa asta, stiti foarte bine ca am dormit toata iarna, fara sa bag nimic in gura. Am slabit ca o scandura si mi-e tare foame. Ca sa ma satur trebuie sa mananc cat e ziua de lunga. Iepurasul ar fi bun la sta. Copiilor intotdeauna le-au placut iepurii."

"Chiar asa," a incunviintat Primavara. "Vrei sa te duc tu, iepurila?"

Iepurasul era pe cale sa spuna "nu," dar nu a putut pentru ca, asa cum stiti, este foarte timid. In plus, s-a simtit nemaipomenit de fericit sa auda ca este iubit de copii.

"Bine," a inceput el sa zica, "ma voi duce." Apoi, si-a adus aminte de caini. Cainii aveau ura pe iepuri.

"Dar voi fi inhatat de caini," s-a tanguit el.

"Vai! Nu, nu! Nu se va intampla asta," l-a incurajat Primavara. Poti sa pleci la noapte. Atunci cainii au somnul cel mai dulce si nu te vor auzi."

"Asa voi face," si-a luat inima in dinti iepurasul. "Dar cum le voi putea spune copiilor ca esti aici? Noi nu le stim limba!"

Nci Primavara nu avea cum sa raspunda la aceasta intrebare. Pasarile, florile si puii de animale au inceput sa susoteasca apoi intre ei. Dupa un timp, s-au gandit ca au gasit o cale prin care iepurasul se putea face inteles copiilor.

Au impletit, de indata, un cos din ramuri si frunze. Au adunat cea mai frageda iarba din padure si au asezat-o cu grija pe fundul cosului. Apoi, fiecare pasare a adus cate un ou din cuibul ei si l-a pus in cos. Unele oua erau albastre, unele maro la fel ca si pamantul, iar altele aveau picatele cafenii, ca si cum ar fi fost stropite cu picaturi de vopsea.

Au acoperit, dupa aceea, ouale cu flori proaspete de primavara, roze, albastre si albe.

Iepurasul a luat cosul in spinare, iar pasarile si animalele i l-au legat strans de trup.

"La revedere, iepurasule!" i-au strigat prietenii din padure.

Iepurasul a luat-o la goana tup-tup, tup-tup, catre oras. Strazile erau pustii. Toata lumea dormea, asa ca nu mai simtea nici o urma de frica."

Iepurasii stiu unde locuiesc copiii, si iepurasul nostru a facut drum mai intai spre casa lui Alice. Ajuns acolo, a facut un mic cuib din iarba verde si a pus in el un ou si cateva violete. L-a lasat in fata usii si s-a indreptat, tup-tup, catre casa lui Ionut.

In acel loc, a incropit un alt cuibusor din iarba frageda, si a asezat in el un ou cafeniu si cateva flori salbatice. L-a lasat la intrare si a alergat, tup-tup, spre casa Mariei.

Iepurasul a facut cate un mic cuib din iarba proaspata atat pentru Maria, cat si pentru ceilalti copii din oras. In fiecare, nu a uitat sa lase cate un ou si niste flori de primavara.

Avea indeajuns de multe oua si flori pentru toti copiii. Atunci cand si-a terminat treaba, s-a intors cat a putut de repede, tup-tup, in padure.

A doua zi dimineata, Alice a fugit pana la usa sa vada daca soarele stralucea pe cer. Chiar in pragul usii, a zarit un micut cuib verde.

"Vai, ce frumos," a strigat ea.

Ionut a alergat si el pana la usa sa si a descoperit, de asemeni, cosuletul sau. La fel s-a petrecut cu totii copiii.

"A venit primavara! A venit primavara!" au exclamat copiii unii catre ceilalti. "Vedeti, aici sunt urmele labutelor unui iepuras. Bunul iepuras a venit la noi pentru a ne anunta ca Primavara este aici."

Apoi, au fugit catre padure cat de repede au putut.

Acolo, au ascultat cu incantare frumoasele cantece ale pasarilor si au mirosit cu placere parfumurile dulci ale florilor de primavara.

Iepurasii si puii de vulpe au tras cu ochiul din vizuinile lor, si s-au simtit atat de bine cand au vazut cat de fericiti erau copiii!

Iepurasul era tare mandru ca el fusese acela care le daduse de stire copiilor ca a venit Primavara. De atunci, in fiecare an, atunci cand incepe primavara si cand se apropie Pastele, merge la casele copiilor, lasandu-le la usa cosulete cu oua si frunze.

Din aceasta cauza el este numit Iepurasul de Paste.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Iepurele cu multi prieteni – Fabula de Esop

Povestea iepurasului Peter, de Beatrix Potter

Povestea iepurasului Peter - Desene animate

Comentarii