Legenda bătrânului cangur de Rudyard Kipling

Cangurul nu a fost, întotdeauna, animalul pe care-l cunoaștem noi astăzi!
Gri și mițos, el era fudul, nevoie mare!  Se credea un mare dansator și, de aceea, țopăia ziua și noaptea, în mijlocul Australiei,  pe cele patru piciorușe ale sale, cam scurte si de aceeași lungime.
Dar fiindcă nimeni nu-i dadea nici o atenție, într-o dimineață, pe la ora 6,  s-a dus la Nqa, Zeul cel Mic,  chiar înaintea micului dejun și i-a cerut:
- Fă-mă să fiu deosebit de celelalte animale. Şi asta, până după-masă, la ora 5, a spus el. 
- Cară-te de aici, huş, l-a gonit supărat Nqa, sărind de pe scaunul lui de pe nisip. 
Cangurul, cenuşiu şi blănos, după ce-a mai mai ţopăit un pic pe nişte stânci, s-a îndreptat, atunci, către Nquing, Zeul cel Mijlociu, care tocmai îşi terminase masa de dimineaţă, şi i-a cerut: 
- Până la ora 5, după-masă, vreau să mă faci să arăt altfel decât celelalte animale şi să fiu celebru. 
Nquing a sărit din vizuină lui care se află între mărăcini şi a strigat la el supărat: 
- Cară-te! Huş! 
Cangurul nu şi-a pierdut speranţa. A mai dansat cea mai dansat pe malul nisipos din mijlocul Australiei şi, foarte mândru, cenuşiu şi pufos, a ajuns tocmai la Nqong, Zeul cel Mare. Era ora 10, înainte de prânz şi i-a pretins:
 - Până după-amiază, la ora 5, vreau să mă faci diferit decât celelalte animale să fiu atât de cunoscut, încât toată lumea să fugă după mine. 
Nqong a ieşit din baia lui de apă sărată şi i-a răspuns: 
- Bine, am să te fac cum vrei tu! 
Şi Nqong l-a chemat pe Câinele galben Dingo, cel veşnic înfometat şi plin de praful deşertului şi i-a spus: 

- Dingo! Îl vezi pe domnul acela care dănţuieşte acolo, pe nisip? Cere să fie foarte popular, ca toată lumea să fugă după el. Îndeplineşte-i dorinţa! 

Dingo, câinele galben, veşnic înfometat şi prăfuit, a mijit ochii şi a mârâit: 
- Care? Acea Pisică-iepure? 
Şi a luat-o la goana după Cangur, rânjindu-şi colţii de foame. 
Cangurul, cum de l-a zărit, a şi rupt-o la fugă, pe picioarele-i scurte şi egale. 
A fugit pe nisip, prin munţi, a trecut înot apele adânci, a fugit printre eucalipţi şi mărăciniş, străbătând aproape toată întinderea Australiei, iar Dingo, câinele galben, veşnic înfometat şi prăfuit nu-l slăbea din ochi. 

Cangurul a început să simtă oboseala. Dar nu putea se oprească din fugă, căci din urmă sa venea urgia, a cărei gură rânjea că o găleată de cărbuni aprinşi. 
Şi-a alergat mai departe, căci Dingo îl urmărea îndeaproape. Nici nu rămânea în urmă, nici nu se apropia prea tare. A fugit Cangurul, bătrânul Cangur, a fugit printre ierburi, printre copaci, printre tropicele Capricornului şi Cancerului, până a simţit că îl dor foarte tare picioarele din spate. 

În goana lor, cei doi au ajuns la râul Wolgong. 
Bătrânul Cangur s-a gândit o clipă 
- Cum voi trece răul asta? N-am încotro, trebuie să-l sar! 
Şi l-a sărit! A sărit mai întâi un metru, apoi doi metri. Pe urmă trei metri. A sărit ca un Cangur, printre stânci şi peste văgăuni, prin deşerturile Australiei. 
A sărit apoi cinci metri. Picioarele din faţă i s-au întărit, iar cele din spate s-au lungit. 
Îi era tare foame şi se simţea tare obosit, dar din spate venea Dingo, câinele galben, mereu înfometat şi prăfuit, care avea un rânjet precum gura lui Sarsailă. 
A sărit Cangurul ca un bob de porumb într-o tigaie încinsă cu ulei sau ca o minge nouă în camera de joacă a copiilor. Se proptea în coada, ca să sară mai bine, ca să sară şi mai tare. 

S-a făcut ora cinci după amiază. Şi Nqong şi-a făcut apariţia. 
- Gata e ora cinci, a spus el. 
Atunci, Dingo, câinele galben, din a cărui gură înfometată curgeau bale, s-a oprit. S-a oprit şi a început să scheaune, obosit. S-a oprit şi Cangurul şi s-a aşezat pe coadă-i, ca pe un scăunel de copil mic. 

- Vai, mulţumesc Cerului că s-a terminat cu fugă asta nebună, a zis el gâfâind. 
- Mai bine i-ai mulţumi lui Dingo pentru tot ce-a făcut pentru tine. 
- Să-i mulţumesc?! După ce m-a fugărit din meleagurile unde m-am născut, după ce mi-a dat peste cap orele de masă şi mi-a schimbat înfăţişarea pe care n-am sa mi-o mai recapăt niciodată? 
- Bine, dar nu m-ai rugat tu să te fac diferit de celelalte animale? Şi acum e ora cinci! 
- Aşa este, i-a răspuns Cangurul. Dar credeam c-ai s-o faci prin vrăji şi descântece! Ceea ce mi-ai făcut acum nu-i decât o glumă proastă! 
- Dacă asta-i părerea ta, îl chem pe Dingo să-ţi scurteze picioarele din spate! Dingo!! strigă Nqong. 
- Stai! Stai, Nqong! Nu-l chema! Picioarele mele din spate pot rămâne aşa, dar alta-i buba: n-ammâncat nimic de dimineaţă. 
- Nici eu! a urlat Dingo, câinele galben, veşnic înfometat şi prăfuit. 
Nqong, din baia lui de apă sărată, le-a spus amândurora : 
- Acum, n-am timp să mă ocup de voi. Trebuie să fac baie. Veniţi mâine dimineaţă şi voi vedea ce e de făcut. 
Şi i-a lăsat în mijlocul Australiei, iar bătrânul Cangur şi Dingo, câinele galben, au spus în acelaşi timp: 
- E vina ta! 


Acesta este legenda bătrânului cangur, 
care a circulat din gură în gură, 
Pornită ca glonțul unui Pistolar, 
Doar o singură împuşcătură, 
ca la curse. 
Comandată de Zeul mare Nqong din Warrigaborrigarooma, 
În faţă fiind Bătrânul Cangur, iar după el, Câinele Galben, Dingo 
Cangurul alerga cât îl ţineau picioarele, 
Şi picioarele sale din spate se mişcau ca nişte pistoane, 
Alerga de dimineaţă până seara în salturi, până-n şapte metri. 
Iar Câinele Galben Dingo se ivea, dupa un nor de praf galben, 
în spatele lui, mârâind.. 

Nimeni nu ştie pe unde au fost, 
chiar dacă au luat-o pe urmele lăsate în goana lor, 
nu au fost găsiţi... 
Pentru că acel Continent 
Nu are un nume, încă.
  
Au alergat dus şi întors 
cam la treizeci de grade 
De Torres Straits până la Leeuwin 
(Uită-te în Atlas, te rog), 


Şi dacă ai participa la un maraton 
De la Adelaide către Pacific, 
Pe vreme de seară 
Aşa cum fac jumătate din aceşti domni, 
Poate nu vei simţi fierbinţeala, 
Dar vei dobândi nişte picioare teribile, 
Da, fiule năbădăios, 
Vei deveni un copil minunat!

Traducere si adaptare după The Sing Song of Old Kangaroo.

Copyright © copiipovesti.ro.2016

De ce are camila cocoasa?- poveste de Kipling

Povestea anotimpului uitat- poveste de Kipling

Crabul care se juca cu marea- poveste in engleza de Kipling

Previous Post
Next Post

Un comentariu: