Leul, Jupiter şi elefantul - Fabulă de Esop

Leul îl tot bătea la cap pe Jupiter plângându-şi neîncetat de milă.

"Ah, este adevărat, mărite Jupiter," i s-a adresat el odată, "că am o putere nemaipomenită, sunt arătos la trup şi plin de forţă când atac. Fălcile mele sunt înzestrate cu colţi ascuţiţi, labele îmi sunt înarmate cu gheare lungi şi tari, şi domnesc peste toate animalele din pădure, însă, vai mie, fiind aşa cum sunt, tot mă înspăimânt de cucurigul unui cocoş."

Fabulă de Esop
Jupiter i-a răspuns, "Şi dai vina pe mine, fără vreun motiv, pentru asta? Ţi-am dăruit toate calităţile mele şi, cu excepţia cântecului cocoşului, curajul nu te părăseşte niciodată."

La auzul acestor cuvinte, leul s-a văietat şi a plâns din toată inima, învinovăţindu-se pentru laşitatea lui, şi şi-a dorit să moară.

În vreme ce era frământat de aceste gânduri negre, a întâlnit un elefant şi început să stea de vorbă cu el. După un timp, a băgat de seamă că elefantul îşi agita foarte des, din toate puterile urechile şi, curios, l-a întrebat de ce făcea asta.

Chiar atunci, un ţânţar s-a aşezat pe capul elefantului, şi acesta i-a zis leului, "Vezi acesta insectă mică şi bâzâitoare? Dacă îmi intră într-o ureche, soarta îmi este pecetluită. Aş muri pe dată!"

Leul şi-a spus, "Ei bine, dacă unui animal atât de mare îi este frică de un ţânţar minuscul, nu mai am nici un motiv să mă mai plâng şi să-mi doresc moartea. Chiar în starea mea, sunt mai presus, mai binecuvântat decât elefantul."

Morală: Necazul tău nu te mai împovărează când vezi că altcineva are un necaz şi mai mare.


Alte postari din blog:

Leul în ogradă - Fabulă de Esop

Leul îndrăgostit - Fabulă de Esop

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pinnochio, poveste de Carlo Collodi - Rezumat

Rezumat Alice in tara minunilor de Lewis Caroll (I)

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi