Povestea gărgăriţei

A fost odată o gărgăriţă tare frumoasă, foarte drăguţă, care se simţea peste poate de tristă pentru că era singură. Nu îşi aflase încă soţul fermecător la care visa pentru că facebook-ul nu fusese încă inventat, şi biata de ea nu prea avea bani ca să iasă în lume.

gărgăriţa
Într-o zi, pe când îşi făcea curat în bucătărie, a găsit o monedă de 50 de bani. A fost foarte fericită că descoperise această comoară, aşa că s-a dus la vecina ei şi a întrebat-o:

"Spune-mi şi mie, dragă, ce aş putea să cumpăr cu aceşti 50 de bani?"

Vecina i-a zis:

"Ai putea să-ţi iei nişte prăjiturele."

"Nu, nu, în nici un caz, prăjiturelele îngraşă," i-a răspuns gărgăriţa noastră şi, apoi, a mers la o altă vecină şi a întrebat-o:

"Spune-mi, dragă, ce aş putea să cumpăr cu aceşti 50 de bani?"

"Cumpără-ţi o rochiţă nouă, asortată cu un guleraş frumos şi o pereche de cercei, stai apoi la fereastră şi strigă: "Cine vrea să se însoare cu micuţa gărgăriţă atât de bogată şi de frumoasă?"

Gărgăriţa a urmat sfatul vecinei sale şi de îndată ce şi-a pus rochiţa nouă şi cerceluşii nou-nouţi, a deschis fereastra cămăruţei sale şi a strigat:

"Cine vrea să se însoare cu micuţa gărgăriţă atât de bogată şi de frumoasă?"

Un măgar care trecea pe acolo a exclamat: "Eu vreau!"

Vreau să-ţi aud mai întâi glasul, i-a zis gărgăriţa.

Măgarul a urlat din toate puterile, "iha, iha!" iar gărgăriţă l-a trimis la plimbare:

"Vezi-ţi de drum, măgarule, nu ai cum să-mi fii un soţ bun, voi găsi unul mai potrivit mie."

Aşadar, gărgăriţa a continuat să strige de la fereastră: "Cine vrea să se însoare cu micuţa gărgăriţă atât de bogată şi de frumoasă?"

Un câine ce îşi avea calea pe sub fereastră sa a spus: "Eu vreau!"

"Cu ce te hrăneşti?" l-a întrebat gărgăriţa.

Câinele i-a lătrat: "Mănânc orice, chiar şi oase."

"Vezi-ţi de drum, căţelule, nu ai cum să-mi fii un soţ bun, voi găsi unul mai potrivit mie," i-a zis micuţa gărgăriţă, şi a pornit iarăşi să strige de la fereastră:

"Cine vrea să se însoare cu micuţa gărgăriţă atât de bogată şi de frumoasă?"

S-a nimerit ca un porc să fie pe acolo şi această a zis: "Eu vreau!"

"Unde stai?" l-a întrebat gărgăriţa.

"Într-o cocină," a guiţat porcul.

"Vezi-ţi de drum, porcule, nu ai cum să-mi fii un soţ bun, voi găsi unul mai potrivit mie."

Gărgăriţa noastră nu s-a dat bătută şi a început din nou să strige de la fereastră: "Cine vrea să se însoare cu micuţa gărgăriţă atât de bogată şi de frumoasă?"

Un taur ce se plimba prin acel loc a spus: "Eu vreau!"

Gărgăriţă l-a întrebat: "Ce ştii să faci?"

"Sunt priceput la luptele de tauri," a mugit taurul.

Înfricoşată, gărgăriţă i-a zis: ""Vezi-ţi de drum, taurule, nu ai cum să-mi fii un soţ bun, voi găsi unul mai potrivit mie."

Dezamăgită niţel că nu reuşea să îşi afle un soţ care să-i placă, micuţa noastră gărgăriţă s-a dus iarăşi la fereastră şi a strigat: "Cine vrea să se însoare cu micuţa gărgăriţă atât de bogată şi de frumoasă?"

Chiar atunci, un şoricel arătos care trecea pe acolo i-a spus: "Eu vreau!"

"Ia zi-mi, frumosule şoricel, ce mănânci tu?" l-a întrebat gărgăriţa.

"Mă înnebunesc după dulciuri, nu mănânc decât delicateţuri... N-ai auzit de mine? Eu sunt şoricelul Ionică!"

Micuţa gărgăriţă i-a mărturisit: "Nu-mi doresc vreun alt soţ. Tu eşti cel cu care mă voi mărita!"

Pregătirile de nuntă au început imediat.

Atunci când era în drum spre biserica, gărgăriţa şi-a adus aminte deodată că uitase florile de mireasă acasă, şi i-a cerut şoricelului Ionică să meargă înapoi să le aducă.

Şoricelul s-a grăbit să-i facă pe plac miresei sale şi a alergat în goana îndărăt spre casa ei. Odată ajuns acolo, a simţit în aer o mireasmă nemaipomenit de delicioasă de mâncare...

Pentru că era pofticios de felul lui, şoricelul Ionică nu a putut să reziste mirosului şi a intrat în bucătărie, ca să guste din oala de pe aragaz. I-a dat capacul deoparte şi şi-a strecurat un deget în oală. Nu putea, totuşi, să guste din bunătatea de acolo cu un singur deget, aşa că şi-a băgat tot braţul, până la umăr, s-a aplecat prea tare, şi a căzut înăuntrul oalei!

Sătulă să-şi aştepte mirele la biserică, gărgăriţa noastră s-a hotărât să meargă înapoi acasă. De îndată ce a ajuns acolo, l-a căutat peste tot pe şoricelul Ionică, dar nu l-a găsit. Apoi, un iz ciudat i-a ajuns la nas, şi s-a dus la bucătărie. Când a intrat acolo, a văzut capacul oalei dat deoparte şi a fost zguduită imediat de sentimentul că i se întâmplase ceva rău iubitului ei şoricel.

S-a uitat înăuntrul oalei şi au popodit-o lacrimile... Nefericita noastră gărgăriţă a strigat îndurerată, din toate puterile: "Vai, bietul meu şoricel Ionică! Ah, sărmanul meu şoricel Ionică a sfârşit gătit de viu în oala de pe aragaz!"

Aşa se încheie povestea micii gărgăriţe care a vrut să se mărite dar care, după ce a făcut prea multe nazuri, a ajuns să-şi alegă un soţ greşit! Cât despre şoricelul Ionică... Bietul Ionică, sărmanul şoricel hulpav, ar fi trebuit să ştie că lăcomia este un păcat la fel de rău precum mândria, şi că este mai bine să ai burtă goală decât un şoricel mort!

Adaptare după o poveste populară portugheză

Comentarii