Ziua in care soarele a cazut din cer

Intr-o zi insorita de vara , matusica Maria isi plimba catelusul , Rex , pe plaja de langa casuta ei de la mare.Era o zi frumoasa si matusica Maria se bucura de caldura soarelui care ii incalzea spatele si ceafa si se minuna cat de frumoase erau culorile din jur sub lumina stralucitoare a soarelui.Marea arata atat de verde , cerul atat de albastru , nisipul atat de galben , iar macii din imprejurimi atat de rosii !

Dintr-o data , matusica Maria a simtit cum o trece un fior de racoare si a observat ca , in jurul ei , culorile incepusera sa isi piarda stralucirea.
Si-a ridicat privirea si a observat ca soarele nu mai ardea la fel de tare ca de obicei.Putin cate putin , el s-a schimbat din galben in portocaliu , apoi in rosu si, in cele din urma , a capatat o culoare maronie.Dintr-o data soarele a inceput sa cada .La inceput incetisor , apoi din ce in ce mai repede.
Inainte sa isi dea seama ce se intampla , s-a auzit o bubuitura si ceva a cazut pe pamant chiar in fata ei. Arata ca o minge de fotbal uriasa , de culoarea namolului.Matusica Maria se minuna , intrebandu-se ce ar putea fi cand, intr-o clipa , intelese ca era chiar soarele.
Rex incepuse deja sa il miroase , curios , dand tarcoale misteriosului obiect , dar matusica i-a spus sa stea deoparte.Matusica Maria a privit cu o mai mare atentie si , spre surpriza ei, si-a dat seama ca soarele avea doi ochi , doua urechi , un nas si o gura.Soarele o privea cu o tristete asa de mare incat matusica Maria nu a putut sa nu simta parere de rau pentru el.
"Esti bine ? Pot sa te ajut cu ceva ?" a intrebat ea cu bunatate.
Soarele i-a raspuns cu o voce adanca :
"Nu ma simt prea bine.Azi dimineata ma simteam in plina forma pe cer , dar apoi a inceput sa ma doara capul si sa ma ajunga oboseala , asa ca n-am mai putut straluci deloc.Nici macar n-am mai putut sa raman pe cer."

"Ce-ar fi sa vii cu mine pana la casuta mea ? , i-a propus matusica Maria."Uite, daca o luam pe aleea asta ajungem imediat."Soarele a acceptata invitatia ei amabila si, rotindu-se incetisor , a mers cu matusica Maria pana la intrarea in casa ei , unde , desi si-a supt burta , abia a reusit sa intre pe usa.
"Ia loc , te rog" , i-a spus matusica Maria."Vrei sa-ti aduc ceva sa mananci sau sa bei ?"
"Nu , multumesc " , i-a raspuns soarele."Atata doar ca ma simt foarte obosit.Ai cumva vreun loc in care sa ma odihnesc putin ?"
Matusica Maria l-a condus pe scari , in camera de oaspeti , si i-a zis :
" Stai culcat pana cand te vei simti mai bine.Daca ai nevoie de ceva , striga-ma si voi veni indata".
Matusica Maria si Rex au coborat scarile si s-au asezat pe o canapea , uitandu-se cu ingrijorare unul la celalalt.Ce s-ar putea intampla daca soarele nu ar mai straluci vreodata ? Va deveni oare lumea , pentru totdeuna , un loc rece , intunecat si inspaimantator ?

Doua ore mai tarziu , matusica Maria si-a luat inima in dinti si s-a dus sa vada ce mai facea soarele.Dupa ce urcat treptele scarii , a batut la usa ."Intra" , s-a auzit un raspuns slab.
"Cum te mai simti ?" a intrebat matusa Maria.
Soarele i-a spus ca se simtea nitel mai bine , insa matusica a putut zari ca el plansese.
"Imi iubesc slujba" , i-a zis soarele."Calatoresc in jurul lumii in fiecare zi si aduc caldura si lumina oamenilor.Cred ca aduc si bucurie , pentru ca oamenii incep intotdeuna sa zambeasca atunci cand sunt deasupra lor.Ma simt atat de fericit cand ii vad pe oameni fericiti in lumina mea aurie.Asta este prima data cand i-am lasat fara razele mele.”
Induiosata , matusa Maria i-a dat o imbratisare .
“Te vei intoarce in curand pe cer , acolo unde iti este locul “ , l-a incurajat ea.”Nu ai vrea sa bei sau sa gusti ceva ?”
“Mi-ar place o cana cu ceai si un biscuit.” i-a raspuns soarele.
Matusa Maria i-a adus o ceasca cu ceai fierbinte si o farfurioara cu biscuiti.Soarele a baut cu pofta din ceai si a terminat de mancat toti biscuitii.In timp ce facea asta , matusica Maria il asculta cu interes povestirile despre cate lucruri vazuse din cer de atata amar de vreme de cand isi avea locul acolo.
“Fii amabila “, i-a spus , apoi, soarele , “ai putea sa ma lasi sa mai dorm putin ? Sper sa fiu cat mai refacut cand va veni dimineata.”

Matusica Maria i-a urat noapte buna si a inchis cu grija usa de la camera de oaspeti,
A doua zi dimineata , soarele s-a trezit devreme , plin de stralucire.I-a marturisit matusii Maria ca se simtea mult mai bine si i-a multumit pentru bunatatea ei.
“Ei , nu a fost nici un deranj” , i-a raspuns matusica Maria .”Noi , cei de aici , de pe pamant trebuie sa iti multumim pentru ceea ce faci pentru noi.”
“Cu placere” , i-a zis soarele.”Ma intrebam… Ii vad adesea pe oameni mancand la micul dejun oua si slanina..Pare sa le placa asa de mult…Ma intrebam daca…”
Soarelui ii era rusine sa ceara , dar matusica Maria a ghicit ce isi dorea .
“Vrei sa gusti niste oua cu slanina ?” , l-a intrebat ea.
“ Mi-ar placea tare mult” , i-a spus cu un ras zglobiu soarele.
Matusica Maria a gatit de indata un mic dejun urias cu oua , slanina , carnati , rosii , ciuperci si paine prajita.
Soarele a mancat o multime , cu pofta , si a dat gata patru cani cu ceai.
“Multumesc inca o data “ , i-a zis soarele , “acum trebuie sa plec.”
Afara era o dimineata friguroasa si cenusie.Rex si matusica Maria l-au condus pana in gradina din fata casei.
“La revedere “ , i-au spus cei doi soarelui.

Soarele era acum atat de stralucitor acum incat nu il mai puteai privi fara sa te doara ochii.El a facut o saritura in sus , apoi inca una , iar la cel de-al treile salt a inceput sa se ridice in vazduh , din ce in ce mai repede , pana cand si-a reluat locul lui obisnuit din cer si a inceput sa lumineze din nou deasupra pamantului.
Chiar atunci a trecut pe strada un vecin .
“Hei , ce vreme schimbatoare !” , a exclamat el.
“Intr-adevar”, i-a spus matusica Maria , “ dar cred ca , pana la urma , va fi o zi foarte frumoasa !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

freelancergabe2

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu