Croitorasul cel viteaz - Poveste de fratii Grimm (I)

Intr-o dimineata de vara , un croitor mititel statea la masa din fata ferestrei si , plin de voie buna , cosea din toate puterile.

Deodata , a aparut pe strada o taranca care striga in gura mare :"Vand gem ! Gem bun si ieftin !" Cuvintele acesteau au rasunat placut in urechile croitorasului , asa ca si-a strecurat afara prin fereastra capul sau micut si a chemat-o pe vanzatoarea ambulanta :" Vino incoace, draga femeie , si am sa te scap de toata marfa ta ." Taranca a urcat cele trei trepte care duceau la usa croitorului , carandu-si cu greu cosul mare din care scos mai multe borcanele pline cu gem.Croitorasul a controlat fiecare borcan , l-a ridicat pentru a-l privi in lumina , l-a mirosit si , in cele din urma, intrucat gemul parea sa fie bun , i-a spus tarancii :"Cantareste-mi si mie , draga femeie , 4 uncii, si , chiar daca o fi chiar un sfert de funt , tot il iau".Taranca , care sperase ca va face o vanzare mai mare , i-a dat cat gem isi dorea si a plecat bomabanind furioasa.

"Fie ca acest gem sa fie binecuvantat de Dumnezeu" , a spus cu voce tare croitorasul , "si sa imi dea sanatate si putere".Dupa aceea , a scos din dulap o bucata de paine si a taiat-o in felii subtiri pe care le-a uns cu gem."Hei, cred nu are un gust rau" , a spus in sinea lui croitorasul , " dar voi termina de cusut mai intai haina asta inainte de a ma ospata".A asezat feliile cu gem langa el si s-a apucat din nou sa coasa , infingand din ce in ce mai repede acul cu ata in haina pe care o croia.

In timpul acesta , mirosul dulce al gemului s-a ridicat pana la multimea de muste asezate pe tavan care , fara sa ezite, s-au coborat lacome asupra feliilor de paine."Hei, cine v-a invitat aici ?" a spus croitorasul si le-a alungat cu o fluturare de mana.Mustele , insa, care oricum nu intelegeau limba germana , nu s-au dat batute ci au revenit intr-un numar si mai mare.Croitorasul si-a pierdut rabdarea , asa ca a inhatat o carpa de sub masa si a anuntat solemn : "Lasa ca va arat eu voua" ; apoi , a lovit obraznicele insecte fara nici o mila si a aruncat o privire pentru a observa rezultatul ... Omorase nu mai putin de sapte muste , care ramasesera nemiscate pe masa , cu picioarele zdrobite.Croitorasul nu s-a putut abtine sa nu isi admire vitejia si si-a zis in sinea lui " Hei, ce puternic sunt ! Tot orasul trebuia sa afle de aceasta fapta mareata ! "

Croitorul s-a apucat fara sa mai stea pe ganduri sa isi faca un brau pe care a cusut cu ata stralucitoare , cu litere mari, cuvintele :"Sapte dintr-o lovitura"."Cum , numai orasul sa afle ? Nu , nu este de ajuns ! Intreaga lume trebuie sa stie despre vitejia mea " , a rostit in gand croitorasul , iar inima a inceput sa ii joace voioasa in piept precum codita unui mielusel.Croitorasul si-a asezat pe mijloc braul si s-a hotarat sa plece in lume , gandindu-se ca atelierul lui era prea neincapator pentru maretia lui.Inainte de a pleca , a rascolit prin casa pentru a vedea ce putea lua cu el , dar nu a gasit decat o bucata veche de branza , pe care si-a pus-o in buzunar.Cand a iesit pe usa , a observat o pasarica care se incalcise si ramasese prizoniera intr-un tufis cu ramuri dese.A scos din capcana mica pasare si a asezat-o in buzunar , alaturi de branza.Dupa aceea , a pornit pe drum plin de indrazneala , atat de usor si agil incat nu simtea nici urma de oboseala.

Drumul l-a adus , in cele din urma, in fata unui munte pe care l-a catarat cu usurinta .Odata ajuns pe piscul muntelui a dat peste un urias , care il privea cu blandete.Coitorasul s-a indreptat curajos catre el si i- spus :"Buna ziua , amice ! Stai si privesti lumea intinsa la picioarele tale ? Eu ma duc intr-acolo ca sa imi incerc norocul.Poti sa imi dai vreun sfat pe ce drum sa o iau ? ' Uriasul s-a uitat cu dispret la micutul croitor si i-a zis :"Mai piticanie ! Creatura mica si obraznica !" "Aha , asta ti-e vorba ?" , a zis croitorasul si si-a desfacut nasturii de la haina aratandu-i uriasului braul care ii incingea mijlocul . "Acum vezi cu cine ai de a face ?" Uriasul a citit cuvintele scrise pe brau :"Sapte dintr-o lovitura" si s-a gandit ca era vorba despre sapte oameni omorati dintr-o data , asa ca l-a privit pe omulet cu un mai mare respect.

Cu toate acestea, gigantul a vrut sa il puna la incercare si a luat o piatra pe care a strans-o pana cand a tasnit apa din ea. "Fa si tu lucrul asta daca esti cu adevarat puternic " , a spus uriasul."Doar despre atat este vorba ? Nu-i decat o joaca de copii !" a raspuns croitorasul , dupa care si-a bagat mana in buzunar , a scos branza moale si a strans-o in palma pana a iesit zerul din ea.

"Mda , asta este o dovada " , a gandit uriasul , nevenindu-i parca sa creada ce putere avea aceasta piticanie.Apoi, uriasul a ridicat in mana o piatra si a aruncat-o cu atata forta in vazduh incat abia putea fi urmarita de privire."Ei bine , omuletule, fa si tu lucrul asta " , a spus uriasul." Buna aruncare " , a zis croitorasul , " dar piatra s-a intors totusi pe pamant ; eu voi arunca o piatra care nu va mai cadea inapoi ".Acestea fiind spuse, croitorasul a bagat mana in buzunar , a prins in palma pasarea pe care o salvase din tufis si a azvarlit-o in aer.Pasarica , fericita ca isi recapatase libertatea , s-a ridicat cu iuteala in inaltimi si nu s-a mai intors. "Ei, ce spui de asta , amice ?' , a intrebat croitorul."Mda, esti bun la aruncat" , a zis uriasul , "dar sa vedem daca poti cara si greutati asemeni mie ".

Gigantul l-a dus pe omulet in dreptul unui stejar imens care zacea prabusit la pamant si a spus :"Daca esti cu adevarat puternic , ajuta-ma sa duc copacul asta in afara padurii"."Foarte bine" , a raspuns croitorasul , " pune-ti tu pe umeri trunchiul , iar eu voi ridica crengile si ramurile, caci ele sunt mai grele".Uriasul si-a asezat trunchiul stejarului pe un umar , iar croitorasul s-a asezat confortabil pe o creanga de unde nu putea fi vazut, intrucat uriasul nu isi putea intoarce capul.In felul asta , gigantul cara intreg copacul , iar omuletul , care parea ca isi indeplineste sarcina lui , era fericit si plin de voie buna , astfel incat incepuse sa fluiere un cantecel , ca si cum caratul crengilor si ramurilor stejarului ar fi fost floare la ureche.


Dupa o vreme , obosit de greutatea dusa pe umar , uriasul nu a mai rezistat si a strigat " Ah , nu pot merge mai departe.Ai castigat ! Trebuie sa las stejarul jos ".Croitorasul a sarit sprinten pe pamant , a apucat crengile cu amandoua mainile , ca si cum le-ar fi dus in spate pana atunci si a zis batjocoritor :"Eh, esti asa de mare si nu esti in stare sa cari nici macar un copac !"

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009



Continuarea in articolul Croitorasul cel viteaz-Poveste de fratii Grimm (II)

freelancergabe2

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

10 comentarii: