Veverita - Fabula de Alexandru Donici



Veverita cu crenguta
De multi ani slujea la leu ;
Slujba cere staruinta
Si este lucru cam greu
A fi destept si cu simtire ,
S-a intamplat ades
Capricii care din fire
Au cei mari mai ales .
Nu stiu dar , cu ce purtare ,
Cu ce chip preanimerit
Veverita cinste mare
De la leu a dobandit
S-au luat fagaduinta
Ca din darile ce vin
Ii va da spre cunostiinta
Un car de alune plin.
Fagaduinta ii buna ,
Numai nu aduce sat ;
Si la auz ea rasuna
Cuvant aspru : mai rabdati !
Veverinta-n ascultare
Ranjea dintii lacrimand
Si din ochi clipea cu jale,
Pururea la slujba stand;
Cand neamurile ei toate
Ici-cole pe crengi salta
Si intru alune copate
Gustul sau isi desfata .
Vremea trece , vremea zboara ;
Veverita au slabit
Si de a slujbei povara
Lepadare au pornit .
Leul fara prelungire
Demision ei a dat ,
Insotit de multumire
Si de carul incarcat
Cu preafrumoase alune :
Dar puteti sa socotiti ,
Acum ele sunt bune
Veveritei fara dinti.

freelancergabe2

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu