30 iunie 2011

Găina cu ouălele de aur -fabula de La Fontaine

Leave a Comment
Cel lacom  pierde totul ,
Când totul vrea deodată!!
Aveţi dovada-ndată,
O fabulă ne spune
Despre o găină care, 
Mai mult decât o minu
Făcea în fiecare zi    
Câte un ou de aur                                           
Crezând că-n corpul ei
Se ascunde un tezaur,                                            
Stăpânul a taiat-o,
Dar se convinse-ndată                                          
Că semăna  întocmai
Cu oricare surată                                              
Şi că pierduse astfel o sursă minunată.
                                            
O lecţie: pe lacomi deloc nu îi învaţă
Se văd destui în viaţă                                                
Ce-ajung chiar peste noapte cu totul scăpătaţi                                             
Căci ei se zbat s-ajungă prea repede bogaţi.                                             

Read More

Leul deghizat- fabula de George Topârceanu

2 comments
Leul s-a-mbrăcat odată
Într-o piele de măgar,
Să colinde ţara toată
Din hotar până-n hotar,
Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)
Cu noroadele-i blajine de supuşi rumegători.

Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng
Ca un biet măgar nătâng,
Nişte lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc
Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc.

- Staţi, mişeilor! Ajunge, - că vă rup în dinţi acuşi!
(Striga leul, apărându-şi pielea cea adevărată.)
Astfel vă purtaţi voi oare cu iubiţii mei supuşi?...

Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată,
Şi de frică se făcură mici, ca nişte căţeluşi.
- O, măria-ta! Iertare!
Zise cel mai diplomat, -
Semănai aşa de tare
C-un măgar adevarat!...
Read More

Dreptatea leului -fabula de La Fontaine

1 comment
Odată,capra,junca şi oaia,cora lor,
S-au învoit cu leul,vecinul lor senior,
         La pagubă şi la câştig să fie
         De-a pururea cu toţii în fraţie.
Un cerb în cursa caprei curând se prinde,iată,
Şi ea le dă de ştire părtaşilor îndată.
Cu toţi de faţă,leul pe gheare socoti
-La pradă suntem patru,ţinu a le vorbi
Şi în bucăţi egale tot cerbu-l împărţi.
Pe cea dintâi oprind-o,de vreme ce e rege,
       -Îmi aparţine,zise,se-nţelege.
       Ştiţi doar că eu sunt cap încoronat
       Şi n-aveţi,cred,nimic de reproşat.
A doua parte,iarăşi,de drept mi se cuvine,
E dreptul celui tare,precum o ştiţi prea bine.
Fiind şi cel mai aprig,şi-a treia îmi revine.
De-a patra dacă una din voi se atinge acum,
                       O şi sugrum...
Read More

29 iunie 2011

Vulpea cu coada tăiată -fabula de La Fontaine

Leave a Comment

O vulpe mai în vârstă,cu viclenii deprinsă,
Adulmecând,cu limba scoasă,
Şi puii de găină şi iepurii de casă,
Odată,într-o cursă se pomeni că-i prinsă.
Norocul intervine şi-o scapă din strâmtoare,
Dar i-a rămas acolo,drept gaj,stufoasa coadă.
Ştiindu-se salvată,văzurăţi în ce stare,
A socotit că-ntruna ruşinea o s-o roadă,
De-o să rămână astfel ea singură de-acum.
Şi cum era abilă,pândi o zi în care,
Vulpeasca obşte-ntreagă ţinea o adunare.
Porni atunci să spună:-Eu nu-nţeleg nicicum
La ce serveşte coada;povară de prisos
       Cu care măturam pe jos
Prin locuri mocirloase,târâtă pe poteci.
       Mai bine s-o tăiem,şi,deci,
       De mi s-o da crezare,
       Să rezolvăm problema,ca atare.
O voce-n public se-auzi:-Părerea-i bună-n acest caz.
Dar veţi găsi răspunsul doar ascultând de-un sfat-
Să vă rotiţi niţel acum...Se declanşă atunci un haz
Atâta de zeflemitor,că bearca nu l-a suportat..
.
 A perora ca vulpile să-şi taie coada,-e fără rost,
Căci moda cozilor la vulpi rămâne modă cum a fost.
Read More

Greierele şi furnica- fabula de La Fontaine

Leave a Comment
Greierul cântase-odată
              Vara toată
Şi când crivaţu-a venit,
Cu nimic el s-a trezit :
Fără muscă,fără râmă,
Din nici unele-fărâmă.
La furnică merse iute
Şi-o rugă să-împrumute
Un grăunte pân' la vară
Să subziste,să nu moară.
-Ţi-l restitui,nu te teme,
 Cu dobândă si la vreme-
 El îi zise.-Pe cuvânt,
 Că mă ţin de legământ.
Dar furnica-e ştiută
Lipsa-i mica,nu-mprumută.
-Astă-vară,cam ce treabă
 Ai avut?-ea îl întreabă.
-De nu ţi-e cu bănat,
 Zi si noapte am cântat...
-Ai cântat?Îmi pare bine.
  Acum joacă,de-ţi convine!...
Read More

28 iunie 2011

Vulpea si Calul- poveste de Fratii Grimm

Leave a Comment
Demult, un taran avea un cal batran si credincios .
Era atat de batran calul,  incat nu mai suporta sa duca nicio povara.
Intr-o zi, stapanul ii spune:
- Nu-ti mai dau de mancare pentru ca nu te mai pot folosi! Totusi nu-ti vreau raul. Dar daca vei fi indraznet asa incat imi vei aduce un leu, vei putea ramane la mine. Acum, pleaca din grajdul meu!
Gonit de taran, calul era foarte trist si a pornit spre o padure sa-si caute adapost impotriva vremii.
O vulpe l-a vazut cand a intrat in padure si l-a intrebat ce cauta pe acolo singur.
-Of, sunt tare amarat! Stapanul meu a uitat cat de credincios i-am fost! Si pentru ca nu mai pot cara, nu mai vrea sa-mi dea de mancare si m-a gonit din casa lui!
- Asa, fara nici  o speranta? a mai intrebat vulpea.
- Speranta....!Ceva ar mai fi ! Sa indraznesc sa-i aduc acasa un leu..!Dar el stie ca nu o pot face...
Vulpea a spus atunci:
-Uite ce e: as vrea sa te ajut. Asa ca, intinde-te aici si nu te misca,asa, ca si cand ai fi mort!
Calul a ascultat sfatul vulpii, iar vulpea a mers la barlogul leului, nu departe si i-a spus:
-Afara zace un cal mort. Vei avea un pranz bun! Du-te acolo!
Leul a mers cu vulpea si cum au ajuns aceasta i-a spus:
-Stii, m-am gandit ca aici nu este locul potrivit sa mananci calul. Eu voi lega coada calului de tine, iar tu il vei putea tarai ca sa-l sfasii in liniste...
Leului i-a placut sfatul vulpii, a stat drept pana cand vulpea i-a legat coada de cea a calului.
Vulpea sireata nevoie mare, o data cu coada calului a legat si picioarele leului si le-a strans asa de tare, incat acesta nu se mai puteau desface in nici un fel.
Dupa ce a terminat lucrul,  a batut calul pe coama si i-a spus:
- Trage, calule, trage bine!
Atunci, calul s-a saltat deodata si l-a tras pe leu dupa el.
Leul a inceput sa urle inspaimantator.
Toate pasarile din padure zburataceau speriate.
Dar calului nu-i pasa, alerga si taraia leul spre gospodaria stapanului sau.
Cand stapanul sau  a vazut-o si pe asta, si-a schimbat purtarea si i-a spus calului:
-Poti ramane cu mine pana la sfarsitul zilelor tale. Iti va fi bine de acum inainte,prietene credincios!
Si asa a si fost.


Jorinde si Joringel poveste de Fratii Grimm
Read More

BOURELUL SI URSUL-poveste de Fratii Grimm

Leave a Comment
Ursul si lupul se plimbau prin padure intr-o zi de vara.Ursul,auzind un cantec de pasare,l-a intreabat pe tovarasul sau:
-Ce pasare sa fie asta,care are un glas atat de frumos?
-E regele pasarilor,raspunse lupul.Se cuvine sa-i dam binete.
Era bourelul.
-Daca-i asa,relua ursul,mi-ar placea sa-i vad palatul.Vrei sa mi-l arati?
-Nu-i atat de usor cum crezi,raspunse lupul. Mai intai sa asteptam reintoarcerea reginei.
Cam in acelasi timp,aceasta se ivi,urmata foarte indeaproape de rege.Amandoi duceau in cioc viermisori pentru puii lor.Ursul se gandea sa-i urmareasca, dar lupul l-a retinut,spunand:
-Asteapta ,pana vor pleca din nou ..
Si tinand minte locul unde era cuibul au plecat in treaba lor.
Dar ursul era nerabdator sa cunoasca palatul regelui.Si de aceea  au facut cale intoarsa,tocmai cand regele si regina plecasera.Ursul si-a aruncat privirea peste cuib si a zarit la un loc cinci,sase puisori.
-Acesta sa fie oare palatul regelui?? striga el. Josnica locuinta,n-am ce zice.Prin urmare nici voi nu puteti fi odrasle regesti,ci niste biete vietuitoare de rand.
Cuvintele aruncate de urs  au provocat mare mahnire puisorilor.
-Nuu ,nuu ,au strigat puii,parintii nostrii sunt de neam.Ursule,vei fi pedepsit pentru cuvintele tale nechibzuite!!
Si ursul,dar si lupul s-au speriat tare in fata  acestor amenintari si au plecat in goana mare spre vizuinile lor.
In acest timp,boureii cei tineri tipau intr-una si de cum si-au vazut parintii care duceau hrana in cioc  au si spus:
-Nu ne mai atingem de nicio musculita si nu ne mai miscam din cuib ,chiar daca ar insemna sa murim de foame,daca nu vom fi razbunati pentru jignirea pe care ne-a adus-o ursul.
-Fiti pe pace,le raspunse bourelul cel batran,lucrurile  se vor descurca repede de tot.
Porni in zbor impreuna cu regina spre vizuina ursului si-i spuse astfel:
-Flecar batran,pentru ce mi-ai mahnit copilasii?Te vei cai,pentru ca voi duce cu tine o lupta pe viata si pe moarte.
Ingrozit,ursul si-a chemat in ajutor tot neamul dobitoacelor cu patru picioare.Boul,magarul,cerbul,caprioara,vaca ,si asa mai departe.
La randul lui,bourelul a chemat  toate zburatoarele pamantului nu numai pasarile mari si mici,dar si gazele inaripate:muste,carabusi,albine si viespii.
In ziua luptei ,bourelul a trimis iscoade ca sa afle cine era capetenia ostirii dobitoacelor.Viespea,fiind cea mai sprintena dintre toate,a pornit in goana spre mijlocul padurii unde se afla tabara dusmana.S-a ascuns sub o frunza si asculta:
-Cumatra vulpe,tu esti cea mai sireata dintre dobitoace.Fii capetenia noastra si condu-ne in lupta a rugat-o ursul pe vulpea cea sireata.
-Cu multa bucurie, a raspuns vulpea.Dar care va fi semnalul de lupta?
Nimeni nu stia,insa.
-Eu am coada lunga si stufoasa ca un stindard inflacarat.Cat timp o voi tine in sus,lucrurilr vor merge bine si inseamna sa mergem inainte,a adaugat vulpea.Cand insa o voi lasa in jos..fiecare sa-si caute scaparea,mai spuse sireata.
Viespea ,care auzise totul,s-a intors la bourel si i-a povestit totul.
Dimineata devreme,dobitoacele au pornit  gramada spre campul de lupta de simteai ca se cutremura pamantul.Bourelul a venit si el pe sus ,urmat de intreaga-i ostire ce nu-si mai gasea astamparul si facea parca sa vibreze cerul.Batalia a inceput.Bourelul a trimis viespea sa se ascunda sub coada vulpii si s-o intepe  fara sa mai stea pe ganduri.La cea dintai impunsatura vulpea a tresarit,si-a risicat un picior in sus si indaratnica ,si-a lasat coada intr-o parte.La cea de-a doua ,a lasat-o in jos,dar la cea de-a treia n-a mai putut sa se stapaneasca,si-a bagat coada intre picioare si a inceput sa urle..Vazand acestea,animaleleau crezut batalia pierduta si au luat-o la fuga sa se salveze.
Astfel,zburatoarele au castigat batalia.
Regele si regina s-au indreptat catre cuib ,strigand:
-Copii,bucurati-va,beti si mancati,am castigat lupta.
-Nu,au raspuns tinerii bourei.Nu ne vom atinge de nimic pana cand ursul va veni la cuib si-si va cere iertare,recunoscand ca ne tragem  din neam de regi.
Bourelul cel batran zbura,atunci spre vizuina ursului si-i spuse:
-Batrane palavragiu,vino iute la cuibul puisorilor mei si recunoaste ca ai gresit cand ai spus ce ai spus!Altfel va fi vai si amar de tine!!
Ursul,ingrozit,a pornit spre cuib mai mult tarandu-se ,dar si-a cerut iertare.
De abia atunci mititeii bourei s-au simtit satisfacuti.Au mancat si au baut si s-au veselit pana la miezul noptii.


Bourelul=pitulice(pasarica mica care ciripeste armonios)
Read More

Popular Posts