Greierele şi furnica- fabula de La Fontaine

Greierul cântase-odată
              Vara toată
Şi când crivaţu-a venit,
Cu nimic el s-a trezit :
Fără muscă,fără râmă,
Din nici unele-fărâmă.
La furnică merse iute
Şi-o rugă să-împrumute
Un grăunte pân' la vară
Să subziste,să nu moară.
-Ţi-l restitui,nu te teme,
 Cu dobândă si la vreme-
 El îi zise.-Pe cuvânt,
 Că mă ţin de legământ.
Dar furnica-e ştiută
Lipsa-i mica,nu-mprumută.
-Astă-vară,cam ce treabă
 Ai avut?-ea îl întreabă.
-De nu ţi-e cu bănat,
 Zi si noapte am cântat...
-Ai cântat?Îmi pare bine.
  Acum joacă,de-ţi convine!...

povestitorul

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu