Vulpea cu coada tăiată -fabula de La Fontaine


O vulpe mai în vârstă,cu viclenii deprinsă,
Adulmecând,cu limba scoasă,
Şi puii de găină şi iepurii de casă,
Odată,într-o cursă se pomeni că-i prinsă.
Norocul intervine şi-o scapă din strâmtoare,
Dar i-a rămas acolo,drept gaj,stufoasa coadă.
Ştiindu-se salvată,văzurăţi în ce stare,
A socotit că-ntruna ruşinea o s-o roadă,
De-o să rămână astfel ea singură de-acum.
Şi cum era abilă,pândi o zi în care,
Vulpeasca obşte-ntreagă ţinea o adunare.
Porni atunci să spună:-Eu nu-nţeleg nicicum
La ce serveşte coada;povară de prisos
       Cu care măturam pe jos
Prin locuri mocirloase,târâtă pe poteci.
       Mai bine s-o tăiem,şi,deci,
       De mi s-o da crezare,
       Să rezolvăm problema,ca atare.
O voce-n public se-auzi:-Părerea-i bună-n acest caz.
Dar veţi găsi răspunsul doar ascultând de-un sfat-
Să vă rotiţi niţel acum...Se declanşă atunci un haz
Atâta de zeflemitor,că bearca nu l-a suportat..
.
 A perora ca vulpile să-şi taie coada,-e fără rost,
Căci moda cozilor la vulpi rămâne modă cum a fost.

povestitorul

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu