Catarul ce-si lauda nobletea-fabula de Grigore Alexandrescu

Catarul ,unui parinte
Cu proastele lui cuvinte,
Nobletea îsi lauda,
Zicand fara încetare
Ca e de o virtute mare
Exemple mama-sa ii tot dadea, 

Ca ea a fost si la razboaie,
Si la cutare bataie
Si singura a biruit,
Si ca la a ei privire,
Oricare om cu simtire
De tot ramanea uimit;

De aceea se cuvine
Oamenii sa i se-nchine,
Domnul catar socotea;
Si uitand de a sa stare rea,
Parinteasca inaintare
La lumin-o tot scotea.

Dar cum i s-a sfarsit nobletea?
Cînd i-a venit batrînetea.
La rasnita el a fost supus,
Unde, prost, în scapatare,
De tatal sau, magar mai mare,
El amintire si-a adus.
 

povestitorul

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu