Urechile iepurelui fabula de La Fontaine

Rănit cu coarnele de-o fiară oarecare,
Se mâniase leul ne-nchipuit de tare,
Şi pentru a nu mai fi nicicând supus
Atâtor suferinţe stârnite de-un supus,
A hotărât să scoată din locurile sale
Pe toate acele animale
Ce coarne aveau în frunte.
Şi pentru că nimeni nu putea pe dânsul să-l înfrunte
Capre,berbeci şi tauri au plecat în altă parte,
Vezi bine,şi ciuteleşi caprele surate.
Un iepure văzându-şi pe cuvertura ierbii,
Umbra urechilor,se-nspăimântă de moarte.
El se temea ca nu cumva
Un nu ştiu ce inspector drept coarne să le ia.
-Vecine greier,zise,adio!plec de-aici,
Căci chiar de le-aş avea mai mici,
Decât le are struţul,mi-ar fi la fel de teamă.
-Cum coarne?el întreabă.Mă crezi naiv ,se cheamă.
Cum o să spun aşa ceva?
Se vede doar că sunt urechi sadea.
-Se va susţine,totuşi,spuse animalul temător-
Că-s coarne adevărate şi încă de unicorn
Şi,oricât la interogatoriu,
Oricât neadevărul voi încerca să-l spun,
Nu-ncape îndoială
Că spusa mea va trece drept o veritabilă sminteala.

povestitorul

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu