8 decembrie 2013

Scrisoare de la Mos Craciun, de Mark Twain

Leave a Comment
"Scrisoarea de la Mos Craciun" a fost scrisa de Samuel Langhorne Clemens (30 noiembrie 1835-21 aprilie 1910), binecunoscut sub pseudonimul sau literar Mark Twain. Scriitor si umorist american, Mark Twain a publicat printre altele "Aventurile lui Huckleberry Finn," carte numita "marele roman american", si "Aventurile lui Tom Sawyer." Fiica lui mai varstnica, Suzy Clemens, s-a nascut in Elmira, New York, si a avut o viata scurta, murind la varsta de 23 de ani din cauza meningitei. La fel ca si mama ei, Suzy a avut in copilarie o sanatate subreda. La 13 ani, ea a scris o biografie a tatalui sau, care a fost inclusa in cartea lui Twain "Capitole din autobiografia mea." Pe cand Suzy era afectata, in copilarie, de o boala, Mark Twain i-a trimis o scrisoare ca fiind din partea lui Mos Craciun, epistola ce o poti citi chiar in randurile de mai jos. 


Palatul Sfantului Nicolae din luna
Dimineata de Craciun

Draga mea Susy Clemens,

Am primit si am citit toate scrisorile pe care tu si surioara ta mi le-ati trimis... Pot descifra literele intortocheate si fantastice ale tale si ale sorei tale fara nici un fel de problema. Am totusi dificultati cu acele scrisori pe care le-ati dictat mamei si bonelor voastre, intrucat sunt strain si nu pot intelege prea bine engleza. Vei descoperi ca nu am facut nici o greseala in privinta lucrurilor pe care tu si surioara mi le-ati cerut in scrisorile voastre - am coborat pe horn la miezul noptii, cand voi erati adormite, si le-am adus eu insumi - si v-am sarutat pe amandoua, de asemeni... Dar...au fost...totusi... una ori doua dorinte pe care nu le-am putut indeplini pentru ca nu am mai avut in depozit ceea ce imi cereati...
Read More

30 noiembrie 2013

Christmas Alphabet Poem|Alfabetul Craciunului

Leave a Comment

Fiindca m-ai rugat frumos, am gasit pentru tine Christmas Alphabet Poem|Alfabetul Craciunului, o poezie in limba engleza, frumoasa, despre Craciun, cu aproape toate elementele specifice acestei sarbatori minunate a crestinismului, precum ingerii, pruncul Iisus, ornamentele si bradutul de Craciun, Mos Craciun, urarile, sarbatoarea sfanta, clopoteii, jucariile, vascul, s.a.m.d.

Lectura placuta!


A is for Angels with halos so bright,
Alfabetul Craciunului pentru copii
whose carols were heard on the first Christmas night.

B is for Baby, the Christ child so dear.
We celebrate His birthday with Christmas each year.

C is for candles that so brightly shine.
To give a warm welcome to your friends and mine.

D is for Dollies, Drums and such toys,
which Santa leaves for good girls and boys.

E is for Evergreen garlands galore,
we hang at our windows, fireplace and door.

F is for Firewood that lay,
to spark up warm and cozy on a cold Christmas day.

G is for Greetings, a merry Hello,
with a heart full of love for people we know.

H is for Holly with berries so red,
to make into wreathes that hang overhead.

I is for Ice and snow covered hills.
Where sledding is fun along with some spills.

J is for Jingle Bells merrily ringing,
to the whole world, joy they are bringing.

K is for Kris Kringle as merrily he stands,
that's what they call Santa in some other lands.

L is for Lanterns. I'm sure they will light.
Helped Mary and Joseph on that first Christmas night.

M is for Mistletoe. Hang it up high.
You may get a kiss as someone walks by.

N is for Noel. The Angels did sing,
to herald the birth of Jesus our King.

O is for Ornaments we hang on the tree,
to sparkle and shine so Santa can see

P is for Presents, packages, and bags.
All round the tree wrapped in bright paper and tags.

Q is for Quiet Christmas Eve night,
with dreams of presents and sugarplums in sight.

R is for Rudolf with the red nose.
The favorite Reindeer that Santa Claus chose.

S is for Shepherds who first saw the star,
over Bethlehem's manger and followed it far.

T is for Trees, decorated all silver and shiny,
with white lights all twinkling and tiny.

U is for Universe, the whole wide world.
And Christmas brings joy to each boy and girl.

V is for Visions of Santa so jolly,
bringing trains, planes and a brand new dolly.

W is for Wise men who brought gifts so rare,
and fell down to worshipped the Christ child there.

X is for extra time and money given too,
volunteers as they work to help dreams come true

Y is for the Yule Logs whose bright sparks fly high,
and give a warm welcome to friends passing by.

Z is for zillions of presents and toys,
but only for good little girls and boys.

Spiridusul Craciunului
Scrisoarea lui Mos Craciun
Cum a facut Mos Craciun prima jucarie?

Read More

22 octombrie 2013

Regele arinilor(I) de Hans Christian Andersen

1 comment
Dacă vrei să ştii cum se pune la cale o nuntă regală şi să participi la un festin fantastic, trebuie să citeşti povestea  uluitoare "Regele arinilor", de Hans Christian  Andersen, unde vei face cunoştinţă cu toţi invitaţii de seamă, de la oamenii- somnambuli de spiţă, la demoni, duhuri şi gnomi.
Statuia lui Andersen din Odense

Mai trebuie să ştii că există un volum plin cu povestiri noi, deosebit de frumoase, ale marelui scriitor danez, ce pot fi citite de copii şi părinţi graţie domnului traducător Traian Finţescu, căruia îi mulţumim pe această cale, cu toţii.
Lectură plăcută!

Într-o seară, două şopârle pântecoase mergeau, fără să ştie una de alta, prin scorbura unei sălcii bătrâne, care se afla pe malul râului, rătăcită printre arini; se ciocniră şi se dădură înapoi înspăimântate, după care se recunoscură şi se puseră pe taclale; se inţelegeau de minune, doar vorbeau amândouă limba şopârlelor.
- Ce mai tărăboi, spuse prima, ce larmă pe colina care acoperă palatul regelui arinilor. N-am mai închis ochii de două nopţi! Aproape că mi-ar place mai mult sa mă doară dinţii, nici atunci nu pot sa dorm, dar măcar nu mai îmi fac sânge rău şi nu mă mai supăr pe alţii.
- Da, într-adevăr, se pare că se petrece ceva deosebit, spuse cea de-a doua şopârlă, noaptea colina se ridică de pe pământ şi, până la cântatul cocoşilor, stă înălţată în văzduh, sprijinită de patru trunchiuri colorate in roşu; asta, cred, pentru a lăsa să pătrundă aerul proaspăt. Fiicele regelui au învăţat dansuri noi. De ce, oare, toate astea?
- Am stat de vorbă, spuse prima, cu o râmă pe care o cunosc; locuieşte chiar pe colina şi îşi bagă nasul cam peste tot; nu vede nimic, pentru că nu are ochi, dar are auzul ascuţit. Şi iată ce a auzit. La palat sunt aşteptati să vină nişte străini de viţă nobilă. Cine? Nu a vrut sa îmi spună. Toate focurile vii au fost chemate, pentru retragerea cu torţe. Toate podoabele de aur si argint sunt curăţate, sunt bine lustruiite ca să strălucească la lumina lunii.
Din spre colinţă se auzira, deodata şuşoteli ciudate, in asa fel incăt o ceata intreaga de alte sooparle inspaimantate aparu in goana, intrebandu-se una pe alta: ''Cine pot fi acesti oaspeti pentru căre se face atata valva?"
brusc, colina se intredeschise si iata că se ivi o printesa batrana, o ruda indepartata a regelui arinilor, căre se ocupa de gospodarie. Purta pe frunte, prinsa intr-o broderie de metal, o inima de chihlimbar. Mergea iute-iute, aproape in fuga, trap-trap, trip-trip! Este adevarat că avea un drum lung de facut: se ducea pe malul marii sa il căute pe corbul noptilor, duhul rau căre fusese izgonit in ajun din vechiul căstel prin căre bantuia si fusese blestemat sa cutreiere lumea, sub aceasta infatisare, timp de o mie de ani.
Îl găsi croncănind pe ţărmul abrupt şi îi zise:
- Sunteţi rugat să luaţi parte, mâine noapte, la marea serbare, pe care o dă regele. Nu aţi vrea să aveţi bunăvoinţa să vă îngrijiţi dumneavoastră ca o parte din invitaţiile noastre să ajungă la timp? Ar fi minunat, avem oaspeţi de soi, o duzina de vrăjitori, cel puţin.
- Ei bine, pe cine trebuie să invit, întrebă corbul.
- La balul cel mare va fi lasată să intre cam toată lumea, chiar şi oamenii, adică numai somnambulii. Dar la masa îi vom opri doar pe cei mai de seamă. Eu m-am gândit, chiar, că nici nu ar trebui să îi poftim pe strigoii de rând, ci pe aceia care au jucat un rol în istorie.
În primul rând, trebuie să îi avem printre noi pe regele mării şi pe regele smârcurilor, împreuna cu fiicele lor, prinţesele. Nu cred să le fie pe plec să vina pe pământ, unde este uscat, dar vom face în aşa fel încât să fie în elementul lor; în orice caz, jilţurile lor vor fi umede.
Apoi, toţi demonii de vază, cu coada despicată, mandragora şi calul morţilor.
- Cra! Cra! răspunse corbul şi işi luă zborul pentru a-şi îndeplini însărcinarea.
În acest timp, fiicele regelui repetau paşii de dans pe care îi învăţasera de curând, înfăşurându-se în şalurile lor, ţesute din ceţuri şi din lumina lunii. Marea sală de primire fusese pregătită sărbătoreşte: zidurile, frecate cu grăsime de vrăjitoare, străluceau ca petalele de trandafir. În bucătarie se pregătiseră tocăniţa de broască si de năparcă; sute de broaşte erau gata să fie puse la frigare; se făceau fripturi de melc, ostropel de melci şi de lipitori; se curăţau, pentru salată, nuferi şi ciuperci mari şi roşii, doar o îmbucătură din această salată minunata fiind de ajuns pentru a-l omorî chiar şi pe omul cel mai puternic; cozi lungi şi subţiri de şobolan urmau să fie folosite drept condimente. Regina mlaştinilor trimisese o bere pregătită cu mâna ei; ca desert aveau să servească , printre altele, cuie de coşciug ruginite.
Bătrânul rege al arinilor îşi pusese slujitorii să-i cureţe şi să-i lustruiască bine frumoasa lui coroană de aur.
În palat era o forfotă nemaipomenită: se mătura şi se freca peste tot, până în cele mai ascunse unghere.
- Acum, constata printesa cea batrana, nu ne-a mai ramas decăt sa parfumam aerul;duceti-va sa-mi aduceti par de căl si pene de lebada.
- Spune-mi, tăticule, strigă cea mai mică dintre fiicele regelui, nu s-ar putea sa aflu şi eu, acum, cine sunt nobilii străini pe care îi vom sărbători?
- Ei bine, fie, răspunse Majestatea sa, iţi voi satisface curiozitatea. Esta vorba  ca două dintre surorile tale să se căsatorească cu fiii bătrânului gnom din munţii Dovre, din Norvegia, care stăpâneşte o mulţime de  peşteri adânci şi o mină de aur nemaipomenit de bogată, pe care oamenii nu o vor descoperi niciodată. Este atât de vesel si te poţi bizui pe el, aşa că am ajuns să ne tutuim. Nu l-am mai văzut de când a fost pe aici, prin apropiere, când s-a căsatorit cu fiica regelui de pe ţărmul Moenului. A fost o nuntă ca în poveşti, am băut atunci, numai noi doi, butoaie întregi de hidromel, care se rostogolisera dintr-un vapor mare, care naufragiase pe mal!
Cât îmi doresc să mă întâlnesc din nou cu acest drumeţ cu care am petrecut  atât de bine. În ceea ce priveşte pe feciorii lui, se spune că sunt destul de prost- crescuţi; au stat cam prea mult în preajma fiilor de oameni. Dar sunt încă tineri, se vor îndrepta...


Povestile lui Hans Christian Andersen
Povestea anului de Hans Christian Andersen
Povestea unei mame de Hans Christian Andersen
Povestea bradului de Hans Christian Andersen


Read More

16 octombrie 2013

Superman a implinit 75 de ani! | Desene animate cu Superman

Leave a Comment
Va vine sa credeti sau nu, dar Superman a implinit respectabila varsta de 75 de ani!

 

 Pentru a comemora aceasta aniversare, DC Comics a creat un desen animat de doua minute de-a lungul caruia este ilustrata evolutia de-a lungul timpului a imaginii lui Superman, incepand cu prima sa aparitie de pe coperta revistei Action Comics #1 pana la cea din urma, prilejuita de noul film de desene animate al lui Henry Cavill, intitulat “Man of Steel” / "Omul de otel."
Read More

13 octombrie 2013

Rasplata lenesului- poveste populara

Leave a Comment
Se spune: "daca nu ai noroc in viata, ti-l poti face!".
Cum? Iti spun la sfarsitul povestii populare, Rasplata lenesului, ca sa n-o patesti si tu cum  i s-a intamplat lenesului cu pricina!
Fetita cu masca  de ciclop- via DailyMail.co
Traia odata, intr-o tara, un om caruia i s-a dus vestea de lenes.
Toti din jurul lui roboteau, care cum se pricepea, numai el astepta sa-i pice norocul din cer.
Intr-o buna zi,  a venit la el un prieten, care fusese plecat in lume, strabatand multe mari si calatorind prin multe tari.. Si tot povestindu-i cate vazuse si intalnise in calatoriile sale,  a adus vorba si despre o anume tara, unde intalnise oameni care aveau numai un ochi.

Lenesul nu l-a mai lasat sa-si depene amintirile din calatoriile facute, ci l-a rugat sa-l indrume spre acea tara, unde oamenii aveau un singur ochi. Acolo avea sa se arate la iarmaroc, ca o ciudatenie, castigand bani in schimb, pentru ca cine n-ar fi platit sa vada un om cu doi ochi in frunte?

Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Ajuns in tara de pomina, primul locuitor, de cum l-a vazut pe lenesul cu doi ochi, l-a strafulgerat un gand.  A chemat iute pe un alt prieten si i-a spus:
- Prietene, ia te uita ce ciudatenie! Sa stii ca daca-l legam si-l ducem apoi duminica la circul din piata luam bani buni pe el. Fiecare va da oricat, sa vada un om cu doi ochi!

Si au facut intocmai. L-au inhatat, l-au legat fedeles si l-au aratat in piata tuturor curiosilor.
Si erau multi care dadeau bani sa vada un asemenea fenomen. Asa ca cei pe care el trasese nadejde sa-i prosteasca se imbogateau de pe urma lui, iar lenesul inghitea in sec, luandu-si adevarata rasplata a leneviei lui, caci socoteala lui de-acasa daduse gres, nepotrivindu-se cu cea din piata circului.

*Norocul ti-l faci prin  studiu si munca, copile!

Norocul omului- snoava
Povesti de Fratii Grimm
Povesti de Andersen




Read More

4 octombrie 2013

Toate cartile din seria Vrajitorul din Oz disponibile ca Free eBooks si Free Audio Books

Leave a Comment
Cartile din seria Vrajitorul din Oz au fost scrise de L. Frank Baum intre anii 1900 si 1920. In total sunt 14 volume, incepand cu cea mai cunscuta carte a sa, "Minunatul vrajitor din Oz" (The Wonderful Wizard of Oz). In randurile de mai jos poti gasi gratis toate cele 14 volume, in limba engleza, atat sub forma de text (Free eBooks / carti lectronice gratuite), cat si in format audio (Free Audio Books / carti audio gratuite). De asemeni, poti urmari aici o adaptare cinematografica timpurie dupa Vrajitorul din Oz.

Minunatul Vrajitor din Oz / The Wonderful Wizard of Oz  – Volumul 1

Text: iPad/iPhone - Kindle si alte formate
Audio: Free iTunes - Free MP3 / MP3 gratuit
Daca vrei sa citesti online cea dintai editie a cartii Minunatul Vrajitor din Oz, o poti face dand click pe linkul anterior, gratie Bibliotecii Congresului din SUA.

Minunatul taram din Oz / The Marvelous Land of Oz – Volumul 2

Text: iPad/iPhone - Kindle si alte formate
Audio: Free MP3 / MP3 gratuit

Ozma din Oz / Ozma of Oz — Volumul 3

Text:  iPad/iPhone - Kindle si alte formate 
Audio:  Free MP3 / MP3 gratuit

Dorothy si vrajitorul din Oz / Dorothy and the Wizard of Oz -- Volumul 4

Text:  Kindle si alte formate - Citeste online
Audio: Free iTunes  - Free MP3  / MP3 gratuit 

Drumul catre Oz / The Road to Oz — Volumul 5

Text: iPad/iPhone - Kindle si alte formate  - Lectura online
Audio: Free iTunes - Free MP3 / MP3 gratuit

Orasul de smarald din Oz / The Emerald City of Oz — Volumul 6

Text: iPad/iPhone - Kindle si alte formate - Lectura Online
Audio: Free iTunes - Free MP3  / MP3 gratuit

Fetita peticita din Oz / The Patchwork Girl of Oz - Volumul 7

Text: iPad/iPhone - Kindle si alte formate  - Citeste online
Audio: Free iTunes - Free MP3 / MP3 gratuit

Tik Tok din Oz / Tik Tok of Oz – Volumul 8

Text: iPad/iPhone - Kindle si alte formate
Audio: Free iTunes - Free MP3 / MP3 gratuit

Sperietoarea de ciori din Oz / The Scarecrow of Oz - Volumul 9

Text: iPad/iPhone - Kindle si alte formate
Audio: Free iTunes - Free MP3 / MP3 gratuit

Rinkitink in Oz - Volumul 10

Text: iPad/iPhone - Kindle si alte formate
Audio: Free iTunes - Free MP3 / MP3 gratuit

Printesa pierduta din Oz / The Lost Princess of Oz — Volumul 11

Text: iPad/iPhone - Kindle si alte formate
Audio: Free iTunesFree MP3 / MP3 gratuit 

Padurarul de tinichea din Oz /  The Tin Woodman of Oz — Volumul 12

Text: iPad/iPhoneKindle si alte formate
Audio: Free iTunes - Free MP3 / MP3 gratuit

Magia din Oz / The Magic of Oz — Volumul 13

Text: iPad/iPhone  - Kindle si alte formate
Audio: Free iTunesFree MP3 / MP3 gratuit

Glinda din Oz / Glinda of Oz – Volumul 14

Text: iPad/iPhone  – Kindle si alte formate
Audio: Free iTunesFree MP3 / MP3 gratuit


Articole din acelasi domeniu in blogul „Povesti pentru copii”:

Povestea Printul fericit in engleza

Peter Pan in gradina Kensington, de J. M. Barrie, in engleza

Povestea Hansel si Gretel in engleza
Read More

30 septembrie 2013

Leul si vulturul - Fabula de Esop

Leave a Comment
Un vultur s-a oprit odata din zbor si i-a propus unui leu sa intre cu el intr-o alianta avand darul de a le aduce amandorura mari beneficii.

Leul nu a intarziat prea mult sa ii raspunda, " Nu am nimic impotriva acesti asocieri, dar trebuie sa ma ierti daca iti cer sa imi dai dovada bunei tale credinte, caci cum as putea sa ma bazez pe cineva care este in stare in orice clipa sa se indeparteze in zbor de promisiunile sale oricand crede de cuvinta?"

Morala: Inainte de a te increde intr-o persoana, pune-o la incercare.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Vulturul si privighetoarea – Fabula de Esop

Leul si delfinul - Fabula de Esop

Vulturul, eretele si porumbeii – Fabula de Esop
Read More

19 septembrie 2013

Cele cinci degete- poveste populara tatara

1 comment
Se povesteste ca, intr-o vreme, Pichi (degetul aratator), Lichi (degetul mijlociu), Cichi (degetul inelar) si Michi (degetul cel mic) au plecat la plimbare, lasandu-l acasa numai pe Tochi (degetul cel mare).
Acesta ii sfatuise (racindu-si insa gura de pomana !) ca nu era bine sa plece fara el, deoarece puteau sa intalneasca, in cale, tot felul de primejdii.
Ei, totusi, neascultandu-i sfaturile, pornisera la drum.
Pichi spunea:
- Imi iau eu sarcina sa va calauzesc!
Lichi, fiind cel mai mare dintre tuspatru, adauga:


- Conducatorul vostru insa am sa fiu eu!
Cichi isi da, la randu-i, importanta:
- Dar avutia o voi tine eu!
Micutul Michi nu se lasa nici el:
- Iar cand va fi nevoie de un sfat intelept, vi-l voi da eu!
Mersera ei, mersera, in frunte, Pichi, dupa el, Lichi, urmat de Cichi (care purta un inelus), si, drept incheietor de rand, micutul Michi.
Dupa o vreme, nu prea indelungata, ajunsera in dreptul unei ape.
Puntea fusese insa sfaramata si undele o dusesera la vale.
O vreme, nu stiura ce sa faca. Se asezara pe mal si asteptara ca apa sa se scurga, o data, toata. Numai ca apa curgea mereu, fara sa scada si nici macar sa se opreasca.
Atunci, istetul Michi il indemna pe fratele sau Lichi:
- Tu, fiind mai mare, cauta in susul apei daca nu se gaseste vreo punte sau, cel putin, vreun vad.
In vremea asta, noi, ceilalti, vom incerca sa rostuim o barca.
Zis si facut!
Lichi pleca in susul apei; iar cei trei frati mai mici incercara sa afle vreo bucata de lemn, din care sa-si faca o barca. Spre norocul lor, gasira, numaidecat, o nuca mare.
- Daca am putea sa si desfacem aceasta nuca, glasui Michi, barca ar fi ca si facuta.
Pichi si Cichi apucara nuca din amandoua partile. O apasara cu putere si- ce sa vezi?- nuca se sparse, desfacandu-se in doua.
Luara apoi una din cele doua parti, o golira de miez si o dusera pana la apa.
Tocmai venea si Lichi din susul raului.
- Nu este nici o alta punte si nici vreun vad n-am gasit! ii instiinta el.
- Nici nu mai e nevoie! ii spuse, bucuros, Michi.
Se asezara, cu totii, in coaja de nuca.
Michi facea pe carmaciul barcii si ceilalti trei vasleau.
Se dadura, cu bine, jos din barca, pe malul celalalt.
Acolo patrunsera intr-o gradina mare. In gradina era o donicioara cu miere.
Pichi se vara, lacom, in donicioara si gusta mierea.
Fiindca era nespus de aromata si dulce, se vara iar si iar, si nu se mai satura sa manance.
Ceilalti isi pierdura rabdarea si vrura sa plece mai departe. Numai Pichi nu se da dus de-acolo.
Lichi striga la el sa se astampere si sa iasa din donicioara cu miere. Cichi incerca sa-l sperie, spunandu-i ca stapanul gradinii ii va cere aur pentru cat a mancat. Iar Michi ii aminti, ceea ce auzise si el mai de mult, ca, atunci cand unul dintre fartatii plecati la drum nu isi indeplineste indatoririle, tuturor celorlalti le merge rau.
Si chiar atunci, cand Michi vorbea, se ivi, in gradina, ursul, mormaind infricosator:
- Ha, hotomanilor, v-am prins. Asteptati voi putin si va voi da atata miere sa n-o puteti duce in spinare.
Am sa va mananc, indata, pe toti!...
Auzind amenintarile acestea, cei patru frati se inspaimantara atat de tare, ca nu mai putea nici sa-si deschida gura.
Cu chiu, cu vai, le reveni glasul. Cazura la picioarele ursului si se rugara sa-i ierte. Ziceau ca ei nu avusesera de unde sa stie ca mierea era a lui.
Atata doar ca ursul nu voia sa auda de nimic. Toate rugamintile lor erau in zadar.
- Va voi inghiti unul dupa celalalt, pe toti patru, mormaia el. Faceti-va rugaciunile, fiindca vreau sa incep!...
Deodata lui Michi ii veni un gand.
- Iubite domnule urs, incepu el. Noi suntem, de fapt, cinci frati. Dar fratele nostru cel mare, Tochi, a ramas acasa. De vreme insa ce trebuie sa murim, dorim sa nu ramana nici Tochi in viata. I-ar fi tare urat singurel. Iata de ce am dori sa fim, in ceasul mortii, laolalta.
- Foarte bine...foarte bine...sebucura ursul. Aduceti-l si pe el sa moara impreuna cu voi.
Michi se repezi spre casa. Pluti cu barca, pe care o legase la tarm, cu destula greutate, caci era acum singur. Ajunse acasa, intr-un suflet, si il chema pe Tochi in ajutor.
Tochi, la inceput, se supara.
- V-am sfatuit de la-nceput! striga el. Nu trebuia sa plecati. Spalati-va pe cap, cu ursul, cum stiti.
Dar toata zarva pe care o facea era numai din gura.
Din inima cugeta altfel. Se indupleca de rugamintile lui Michi. Lua o maciuca mare si o porni, dupa fratele sau cel mic, catre gradina unde ceilalti trei fartati sedeau in paza ursului si isi asteptau moartea.
Trecura apa cu barca. Intrara in gradina si, la semnul lui Michi, sarira cu totii pe urs.
Tochi il lovi cu maciuca si il rapuse pe loc.
Dupa aceea. razand fericiti, fiindca scapasera cu bine din gheara mortii, se intorsera acasa.

Din acea zi, cei patru frati n-au mai plecat nicaieri fara Tochi, care era cel mai puternic.
Din pricina aceasta nici nu li s-a mai intamplat nimica rau.

Tot de atunci, cele cinci degete s-au oranduit astfel ca Lichi sa ramana in mijloc (de aceea se si numeste degetul mijlociu), iar Tochi, cel gros la trup, si Michi, cel subtirel, sa stea de straja pe margini (aparandu-si restul de frati, unul cu puterea si celalalt cu istetimea).
De altminteri, pe Michi il intreaba toti ceilalti ori de cate ori se pune cate ceva mai greu la cale. Poate de aceea se si obisnuieste sa se spuna si pana astazi, despre cineva caruia ii vine, vreodata, un gand dintre cele mai bune, ca : "Asta i-a spus-o degetul cel mic!"...

Si, iata, in felul acesta s-a sfarsit si povestea despre cele cinci degete!...




Skateboard cu degetele mainii
Cum a facut Mos Craciun Prima Jucarie
Adevarata poveste a lui Tom Degetel
Degetica- desene animate in romana

Read More

14 septembrie 2013

The Last Rose of Summer|Ultimul trandafir al verii de Thomas Moore- poezie in engleza

Leave a Comment
Rose de John Edwards
Daca vrei sa stii, Thomas Moore,  autorul poeziei The Last Rose of Summer|Ultimul trandafir al verii este poetul national al Irlandei,  asa cum Robert Burns este poetul national al Scotiei si Mihai Eminescu poetul national al Romaniei.

Poezia scrisa de domnia sa este una din cele mai iubite si cunoscute din lirica irlandeza.

Lectura placuta!
  


'Tis the last rose of summer
 Left blooming alone;
 All her lovely companions
 Are faded and gone;
 No flower of her kindred, 
 No rose-bud is nigh,
 To reflect back her blushes,
 Or give sigh for sigh.

 I'll not leave thee, thou lone one!
 To pine on the stem;
 Since the lovely are sleeping,
 Go, sleep thou with them.
 Thus kindly I scatter
  Thy leaves o'er the bed
  Where thy mates of the garden
   Lie scentless and dead.

  So soon may I follow,
  When friendships decay,
  And from Love's shining circle
  The gems drop away.
  When true hearts lie withered,
   And fond ones are flown,
   O! who would inhabit

   This bleak world alone?


Read More

10 septembrie 2013

Cea mai mare bogatie- poveste populara mongola

Leave a Comment
Se poveste ca odata pe drumurile unor pustiuri se intalnira doi calatori, un tanar si un batran inteleptit de povara anilor. Se prinsera in vorba. Tanarul incepu sa se jaluie de viata grea ce o duce:
- Prea cinstite drumet, nu sunt fericit deloc! Venerabilii mei parinti nu mi-au lasat nici un fel de mostenire. Ce minunat este sa fii bogat! Ce nenorocire insa ca, in lumea asta, eu sunt omul cel mai sarac si mai nefericit!
- Ei, nu te mai tangui atata fiule! raspunse batranul. Nu trebuie sa fii atat de trist si atat de pierdut!
- Cum sa nu fiu indurerat si nefericit cand nu am nici un fel de avere.
- Inceteaza, fiule, rosti batranul calator. Ai atatea bogatii in mainile tale si cand colo te plangi de saracie!
Tanarul tresari si-l privi mirat:
- Ce fel de bogatii? Eu stiu ca n-am nimic!
Atunci drumetul cel intelept de multimea anilor ii grai:
- Te-ai gandit vreodata cat pretuiesc ochii tai? Cedeaza-mi numai un singur ochi si am sa-ti dau in schimbul lui tot ce doresti de la mine.
- Cum?! Sa-mi vand un ochi? se sperie tanarul. Nu, cinstite calator, n-am sa-mi dau ochiul meu nici pentru cea mai mare comoara din lume.
- Bine, urma batranul. Atunci cedeaza-mi o mana, pentru care am sa-ti dau aur si argint atat cat iti pofteste inima!
- Pentru aur si argint sa-mi dau o mana? se inspaimanta tanarul drumet. Nu, pentru  nimic in lume n-am sa fac asa ceva! Pentru nici un fel de aur!
- Vezi dar, fiul meu, ce bogatii ai? cuvanta batranul tovaras de drum. Si, daca este asa, atunci de ce plangi? Crede-ma ca cea mai mare bogatie este insusi omul! Daca omul este sanatos, daca are mintea luminata, atunci el are si putere sa-si agoniseasca singur orice bogatie din lume.


Diavolii pacaliti- poveste populara albaneza
Printul care a vrut luna de pe cer- poveste 
Read More

9 septembrie 2013

Leul si delfinul - Fabula de Esop

Leave a Comment
Un leu ce ragea plin de maiestate pe plaja unei mari a zarit un delfin ce tocmai isi ridica capul deasupra valurilor, si i-a propus sa sa incheie o alianta, argumantand ca, dintre toate animalele, ei trebuie sa fie cei mai buni prieteni pentru ca unul din ei era regele creaturilor de pamant, iar celalalt stapanitorul recunoscut al oceanului. Delfinul a aprobat cu bucurie aceasta inalta alianta.

La putin timp dupa aceea, leul trebuia sa se lupte cu un fioros bivol salbatic, asa ca l-a chemat pe delfin sa-i vina in ajutor. Desi isi dorea din toata inima sa-l sprijine, delfinul nu a putut face acest lucru fiindca nu avea cum sa ajunga pe pamant.

Leul l-a acuzat pe data a fi tradator, dar delfinul i-a raspuns, "Vai, prietene, nu da vina pe mine ci acuza natura care, desi mi-a daruit dreptul de a fi suveran peste mari, mi-a refuzat cu desavarsire puterea de a trai pe pamant."

Morala 1: Fiecare om are puterea de a stapani numai peste propriul sau domeniu.

Morala 2: Atunci cand iti alegi un aliat ia in considerare nu numai dorinta ci si puterea lui de a te ajuta.


Articole din acelasi domeniu in blogul Povesti pentru copii:

Leul la vanat - Fabula de Alexandru Donici

Delfinii, balenele si scrumbia – Fabula de Esop

Leul si bivolul - Fabula de Esop
Read More

8 septembrie 2013

Poezia A Dream|Un vis de William Blake

Leave a Comment
Once a dream did wave a shade
O'er my angel-guarded bed,
That an emmet lost its way
When on grass methought I lay.

Troubled, 'wildered, and forlorn,
Dark, benighted, travel-worn,
Over many a tangled spray,
All heart-broke, I heard her say:

"Oh, my children! do they cry?
Do they hear their father sigh?
Now they look abroad to see.
Now return and weep for me."



 Pitying, I dropped a tear;
 But I saw a glow-worm near,
 Who replied, "What wailing wight
 Calls the watchman of the night?

"I am set to light the ground
 While the beetle goes his round.
 Follow now the beetle's hum--
 Little wanderer, hie thee home!"

Poezia Septembrie de John Updike in engleza
Poezia Oda unei ciocarlii de Shelley in engleza

                       

Read More

4 septembrie 2013

Prințul care a vrut luna de pe cer

Leave a Comment
A fost odată un prinț, căruia tatăl sau nu i-a refuzat niciodată nici o dorință. Ce  visa noaptea i se împlinea a doua zi. Și a visat, de multe ori, lucruri ce păreau cu neputiință de realizat, și totuși tatăl său  făcea ce făcea și ii îndeplinea toate dorințele. Dar într-o bună dimineața, iata-l pe fiul regelui că-i spune tatălui său, cu un aer foarte senin:
- Dragă tată, știu că bucuria ta cea mai mare este să-mi împlinești toate visele. Ei bine, în noaptea trecută eu am visat că apucasem luna de pe cer. Parcă mă așezasem pe vârful unui turn, făcut din sute și sute de cutii mari de lemn. Vreau să ating aievea, luna de pe cer, tată! Așa cum am visat!

Luna- Dictionar de epitete online
- Fiule, din câte-mi spui tu, nu-mi pare totuși cu putință asemenea lucru. N-am auzit ca făptura omeneasca de pe acest pământ, să fi putut atinge vreodata luna. Cere-mi orice altceva, tu știi cât țin la tine, nu-ți voi nesocoti nici o altă rugăminte, dar așa ceva nu se poate, îi răspunse pe un ton blajin regele.

Dar atâta se ruga fiul lui, și atât de trist se arăta din ziua aceea, încat pana în cele din urmă regele dădu porunca să fie adus la palat cel mai mare meșter dintre tâmplari, care să fie în stare să-i facă un turn, așa și așa, după cum era dorința fiului său, încât să ajungă înălțimea turnului până la ceruri.

Se dădu sfoară în țară și cei mai fricoși dintre tâmplari își luară lumea în cap și fugiră departe de meleagurile acelea, când auziră ce-i așteapta. Căci regele mai spuse că cel ce se va încumeta să înceapă turnul, dar nu-l va duce la bun sfârșit, își va afla capul unde-i stau picioarele.

Iată că un tâmplar mai curajos se înfățișa totuși înaintea regelui și începe să șeze cutiile mari de lemn una peste alta, și mai-mai că turnul făurit de el atingea cerul.
Tâmplarul era aproape gata cu lucrul lui, când aparu la fața locului și fiul regelui, nerăbdător să urce și să vadă dacă poate atinge luna.
Se înserase și tâmplarul aproape sfarșise lucrul; după mintea lui, parcă-i mai trebuiau câteva cutii de lemn ca să atingă înălțimea poruncită, dar cum fiul regelui nu mai avea răbdare să aștepte, începe să urce. Și urca, și urca el în culmea fericirii, că nici de astă dată tatăl lui nu-i nesocotise dorința și tot urcând ajunse în vârful turnului.

Între timp, apăruse și luna. Întinse el o mână s-o atingă, și de sus de acolo, îi strigă tatălui său că n-o poate atinge.
- Mai ai răbdare, fiule, îi spuse cu înțelepciune taică-su, până mâine dimineață, când tâmplarul nostru va mai adăuga alte cutii mari de lemn. Vei urca din nou mâine pe înserat după ce-o răsări luna.
Dar băiatul n-a mai avut răbdare, căci era tare înfuriat; să fie el atât de aproape și totuși să n-o atingă, așa cum o atinsese în vis?...
- Numai de-o singură cutie e nevoie, și dacă nu aveți alta pe acolo, iau ultima cutie și-o pun în lung ca să fie mai înaltă, strigă înflăcărat fiul regelui.

Dar, un picior greșit îl făcu să se prăbușeasca cu turn cu tot. 
Îi împlinise regele, tatăl său, toate dorințele, fiului răsfățat, dar după cum s-a văzut, chiar luna de pe cer, cât era de puternic, regele, tot nu i-a putut-o oferi.

Năzuința lui s-a dovedit a fi prea îndrăzneață, chiar pentru un prinț...


Read More

3 septembrie 2013

De ce e marea sarata? - poveste populara japoneza

Leave a Comment
Intr-un mic sat japonez, de pe malul marii, traiau odata doi frati. Fratele mai mare era harnic, iar cel mic, lenes. Intr-o zi fratele mai mare se duse la padure sa taie lemne. Munci fara odihna pana la amiaza. Cand soarele ajunse drept in crestetul capului, un batran se opri in fata sa. Avea in mana o piulita de piatra, in care se macina orezul.
- Aceasta este o piulita fermecata. Tu esti om bun si harnic, piulita iti va da tot ceea ce vei dori. Mesteca in ea cu pistilul si spune-ti dorinta. Te rog s-o iei cu tine acasa, spuse batranul catre baiat.
Ii lasa darul si inainte ca baiatul sa poata privi piulita, batranul era de-acum departe; nici nu avu timp sa-i multumeasca. Dar se bucura foarte mult si fericit lua piulita si alerga acasa.
- Piulita, te rog, da-mi orez! Avem nevoie de orez! se ruga frumos si invarti cu pistilul in piulita, pana cand se auzi sunand. Deodata din piulita incepu sa curga orez, o gramada intreaga de orez.
Intr-o clipa toate ungherele din casa saracului se umplura cu orez.
- Iti multumesc, piulita! multumi modest si cu dragoste fratele mai mare. Si, deoarece avea prea mult orez, se duse in sat si-l darui oamenilor.
- Iti multumim, iti multumim mult! Ne-ai ajutat sa nu ne moara copiii de foame! il rasplateau satenii.
Numai fratele sau lenes nu era multumit. "Eh, daca as avea eu o piulita ca aceasta, as sti sa o folosesc altfel!" mormaia el.
Intr-o zi, cand fratele mai mare se duse la padure  sa taie lemne, fratele cel mic lua piulita si pleca din sat cu ea. Dar cand sa treaca de ultima casa, se gandi: " Ce-ar fi sa fug, sa am piulita numai pentru mine si sa nu mi-o fure nimeni?"
In cele din urma se hotara sa plece pe mare. Lua o barca cu vasle, puse in ea piulita si incerca sa vasleasca spre largul marii. Se indeparta repede de mal si barca se legana pe valurile puternice. Lenesului i se paru ca se afla destul de departe de mal, pentru ca nimeni din sat sa nu-l poata gasi. Se opri, nu mai vaslea si incepu sa se gandeasca ce ar putea sa ceara piulitei.
"Am gasit! Cel mai mult imi plac covrigii dulci de orez! As dori foarte mult asemenea covrigi!"
Mesteca tare cu pistilul in piulita, asa cum vazuse la fratele sau si porunci:
- Sa-mi dai covrigi! Sa-mi dai multi covrigi dulci de orez!
Abia termina vorba, cand incepu sa iasa din piulita o multime de covrigi albi si buni.
- Ce bunatate! Numai covrigi dulci! Si toti sunt numai ai mei! se entuziasma lenesul. Apoi se repezi la ei si-i manca pe toti.
Dar covrigii erau dulci si au fost atat de multi, incat deodata ii veni pofta sa manance si ceva sarat, ca sa scape de gustul dulce.
Din nou invarti cu pistilul in piulita si spuse:
- Sa-mi dai indata sare! Vreau sare! Toarna-mi sare!
Deodata incepu sa curga din piulita sarea alba. Curgea mereu. Lenesul lua sarea in mana si striga:
- Destul! Destul! Ajunge!
Dar sarea curgea fara incetare, se umplu barca, care se cufunda impreuna cu lenesul, dar el se tinea de barca si continua sa strige:
- Destula sare! Destula sare!
Din piulita insa sarea curgea mereu si continua sa curga si acum.
De aceea marea este sarata.

Cum au aparut pe cer Altair si Vega- poveste populara japoneza
Podul din Londra- poveste populara englezeasca
De ce spui sanatos dupa stranut? - poveste populara romaneasca


Read More

2 septembrie 2013

Poezia Septembrie de John Updike in engleza

Leave a Comment

A venit  si luna septembrie!
Spune-mi ca ti-e dor de scoala, pentru ca afara miroase a toamna bogata..

Si  de aceea September este o poezie frumoasa in limba engleza , scrisa de John Updike, unul dintre marii poeti din secolul 20 despre care probabil vei invata a scoala.



Trebuie sa  mai stii, ca John Updike a scris multe povesti frumoase pentru copii din care am sa ma straduiesc sa traduc  cateva pentru voi, curand.

Lectura placuta!

The breezes taste
of apple peel.
The air is full
of smells to feel-
Ripe fruit, old footballs,
burning brush,
new books, erasers,
chalk, and such.
The bee, his hive,
well-honeyed hum,
and Mother cuts
chrysanthemums.
Like plates washed clean
with suds, the days
are polished with
a morning haze.
Read More

Diavolii pacaliti- poveste populara albaneza

Leave a Comment
Diavolii pacaliti- poveste populara albaneza este o istorioara vesela ,  pe care trebuie s-o citesti acum la sfarsitul vacantei si sa realizezi cat de bine trebuie sa inveti in noul an scolar  2013- 2014, ca sa-ti intreci profesorii si poate intr-o zi vei scrie povesti frumoase sau vei inventa lucruri nemaintalnite pana acum.
Lectura placuta!

Un om isi trimisese baiatul la diavoli, ca sa invete dracovenii.
Dupa un an invatase atatea, incat isi intrecuse dascalii. Taica-su se duse sa-l caute si sa-l aduca acasa.
Acolo, baiatul ii spuse:
- Maine am sa ma prefac in cal, dar intr-un cal cum nu s-a pomenit mai frumos. Dumneata o sa ma vinzi, dupa cat pretuiesc, dar sa nu dai, o data cu mine, cureaua care ma tine legat de grajd!
A doua zi, intr-adevar, se prefacu in cal.
Tatal sau il duse la targ si-l vandu pe nu stiu cate mii de piastri, avand grija sa pastreze cureaua. Baiatul-cal fugi de la cumparator si se intoarse acasa.
A doua zi, alta schimbare, de randul acesta intr-un catar si tatal se duse-n targ sa-l scoata la vanzare.
Sosira diavolii la care invatase flacaul si-l intrebara pe negustor cat cere pe catar. Se intelesera de pret si incepura sa-i numere banii.
- Dar sa stiti ca nu va dau cureaua! zise tatal, dupa ce puse mana pe bani.
- Ba trebuie sa ne-o dai!
Si se luara la cearta: catarul o lua la fuga si dracii se luara in goana dupa el.
Vazand ca nu poate scapa, catarul se preschimba in iepure, iar diavolii in caini si se luara dupa el. Iepurele era cat p-aci sa fie prins si se prefacu in mar, care cazu in sortul unei regine.
Cainii luara chipul a doi dervisi si spusera reginei:
- In numele lui Alah, da-ne marul care ti-a cazut in sort, ca umblam dupa el de cateva zile de ne-au trecut naduselile.
- N-o sa va fac rusinea sa va trimit la plimbare pentru atata lucru! le raspunse regina. Pentru un biet mar va cazniti atata? Poftim, luati-l si lasati-ma-n pace!
Si le arunca marul.
Marul se prefacu in bobi de mei, care se risipira pe pamant. Cat ai clipi din ochi, dervisii se preschimbara in gaini si incepura sa ciuguleasca meiul.
Meiul atunci se schimba in vulpe, care manca gainile. Atat de bine invatase flacaul nostru diavoleasca meserie, incat veni de hac chiar celor care il dascalisera.

Pacala si cascavalul neinceput
Cum l-a pacalit olteanul pe Dumnezeu
Ispravile lui Pacala dupa Petre Dulfu

Read More

31 august 2013

Leul si bivolul - Fabula de Esop

Leave a Comment
Un leu poftea din cale-afara sa se infrupte dintr-un bivol, dar pentru ca ii era frica sa-l atace direct gandindu-se la cat de mare si vanjos era, s-a hotarat in cele din urma sa apeleze la o smecherie.

S-a apropiat asadar de bivol si i-a spus, "Tocmai am vanat o oaie frumoasa si grasa, prietene. Daca ai vrea sa vii acasa la mine pentru a o manca impreuna mi-ai face o mare onoare!" Leul a rostit aceste cuvinte sperand ca bivolul, ce avea obiceiul de a se apleca atunci cand se hranea, ar fi putut deveni astfel o prada usoara. Dupa ce acesta isi inclina capul spre pamant, leul ii putea sari cu usurinta in spate, ucigandu-l si transformandu-l intr-o delicioasa friptura.

Atunci cand s-a apropiat de vizuina leului, bivolul a zarit niste uriase frigari si niste imense ceaune, dar nu a dat ochii cu nici o oaie, cat de mica, asa ca, fara a mai spune vreo vorba, a dat sa plece in graba de acolo. Leul l-a intrebat de ce isi ia talpasita atat de repede fara macar a-si saluta gazda, care nu ii daduse nici un motiv de suparare. "Am un motive destul de intemeiate," i-a raspuns bivolul. "Nu vad nici un semn pe aici ca ai fi ucis vreo oaie dar, in schimb, vad cat se poate de clar ca te pregatesti sa faci o mancare de bivol!"

Morala: Fereste-te de oamenii ipocriti care iti promit marea cu sarea.


Articole din acelasi domeniu in blogul Povesti pentru copii:

Fiul regelui si leul pictat - Fabula de Esop

Tantarul si bivolul – Fabula de Esop

Regele leu - Fabula de Esop
Read More

29 august 2013

Unde vad filmul Aventurile lui Tom Sawyer - in romana?

Leave a Comment

Daca te intrebi unde sa vezi filmul Aventurile lui Tom  Sawyer, in romana, trebuie sa stii ca You Tube  ascunde multe comori, numai ca trebuie sa le descoperi  sau sa fii ajutat.Astazi, pentru tine, am descoperit, un film romanesc din 1968, al carui scenariu a fost scris de domnul Petre Salcudeanu, dupa cartea celebrului domn Mark Twain, Aventurile lui Tom Sawyer.



Trebuie sa recunosc ca  nici eu nu stiam acest film, dar  am vizionat cateva parti din el si am fost placut  impresionata de bogatia  textului,      pe care povestitorul si  actorii il interpreteaza.

   Vizionare placuta!





Cum era prietenia dintre Creanga si Eminescu?
Pacala -film romanesc
Read More

27 august 2013

Podul din Londra-II- poveste populara englezeasca

Leave a Comment
London Bridge
Daca vrei sa afli  ce s-a mai intamplat cu Robert si cu Olivier  si ce-au devenit cei doi, citeste  mai departe urmarea povestii populare englezesti- Podul din Londra.

Lectura placuta!

Pe cand incepea sa se innopteze, Olivier a  ajuns nu departe de un sat, care se vedea in zare. Pe marginea drumului a vazut o lada mare:
" Ce-o fi cu ladoiul asta aici? " se intreba el.
S-a apropiat, a ridicat incet capacul si a vazut ca lada era goala.
" Tot am putin noroc, se gandi el. Imi voi petrece noaptea fara sa platesc nimic si am sa mananc bucata de paine pe care o am in buzunar, asa ca nu voi cheltui nici un ban, iar maine voi vedea eu incotro s-o iau. "
Zis si facut. Cum se simtea tare amarat si obosit, tanarul a adormit de indata ce a mancat painea. Spre miezul noptii a fost trezit de un zgomot, ca si cum cineva s-ar fi asezat pe capacul lazii. Dupa putin timp, a auzit un al doilea zgomot asemanator si pe urma un al treilea, asadar trei oameni se asezasera  pe lada lui.
- Fratilor, a inceput unul dintre cei trei drumeti, ce fel de zi ati avut azi?
- O zi nenorocita, spuse altul. N-am reusit sa pun mana decat pe un prapadit de betivan batran care a inghetat intr-un sant si l-am trimis sa se prajeasca la noi.
- Mie mi-a mers ceva mai bine, spuse al treilea. Am trimis in iad, in acelasi sac un popa si un boier.
- Astea-s fleacuri pe langa ce am facut eu, spuse iar cel dintai.
- Ce ai facut? Spune-ne mai repede ca murim de curiozitate.
- Va spun, dar aveti rabdare mai intai sa vad daca nu e cineva ascuns in lada.
Sarmanul Olivier se credea pierdut, insa ceilalti doi au sarit cu gura:
- Nu-ti mai pierde vremea si spune-ne mai iute caci acusi canta cocosul.
- Bine, sa va spun. Aflati ca am pus stapanire pe fata regelui Angliei si de azi dimineata eu vorbesc prin gura ei.
- Sa fie cu noroc! Asta zic si eu isprava draceasca. Dar cum ai facut?
- Sa vedeti: domnita intrase in biserica si se ruga de mama focului. Eu, ma dau bine  pe langa ea si ii suflu in ureche ca un frumos cavaler o mananca din ochi. Ea ma asculta cu placere, si tot asa, cu sosele, cu momele am intrat in cugetul ei. Si de atunci sa te tii : urlete si injuraturi de mai mare dragul. Au trebuit sa o lege in lanturi ca pe o fiara, ca scuipa ca o mata salbateca si spunea ca o sa-l omoare pe taica-su si pe maica-sa. Au legat-o slugile cu patru lanturi si mancarea i-o dau cu o furca lunga de fier.
- Strasnica isprava! Dar cum de ai lasat-o singura? Ce? Vrei sa o scapi din mana?
- Nici o grija! L-am lasat in locul meu pe cumtrul Astarot si voi stiti ca dracusorul asta nu-i din cei care-si lasa prada din gheare.
- Si care-i leacul pentru printesa?
- Asa cum e legea noastra, a trebuit sa fixez si un leac, dar l-am ales pe cel mai incurcat, ca nimeni sa nu se gandeasca la el. Cine vrea sa o vindece trebuie sa se duca... dar cred ca tot e mai bine sa ma uit mai intai in lada.
- Las-o-ncolo! Eu aud cum cocosii se foiesc in cotetele lor. Spune mai repede!
- De fapt, aveti dreptate: cine mai umbla in ceasurile astea pe coclauri afara de noi?
" E vremea sa-mi deschid bine urechile " se gandea Olivier.
- Asadar, cine vrea s-o scape pe printesa trebuie sa stea inchis opt zile si opt nopti in odaia ei si s-o stropeasca cu apa dintr-o bute cu un somoiog facut din lastari tineri din alun, pe care nu i-a atins mana omeneasca. Ha, ha, ha, spuneti si voi, care muritor s-ar putea gandi la un astfel de leac?
Ceilalti draci nu mai avura timp sa raspunda, fiindca in clipa aceea incepura sa cante cocosii si, asa cum e legea dracilor, acestia disparura intr-o clipa.
" Iaca un leac care poate sa-mi fie de folos" , gandi Olivier.
Cand se lumina de ziua, iesi frumos din ladoi si, pe-aici ti-i drumul. Din prima pravalie isi cumpara o panglica lata, pe care scrise: " Primul doctor al regelui din Bretania-de-jos". Puse panglica la palarie, ca s-o poata citi oricine si porni spre palatul regelui.
Acesta tocmai daduse sfoara-n tara ca de s-o gasi careva sa-i tamaduiasca fata, i-o da de nevasta cu jumatate de imparatie, de orice neam ar fi omul acela.
Dupa o zi, Olivier batea la poarta palatului.
- Ce vrei, flacaule? intreba straja
- Vreau sa vorbesc cu regele.
- Dar cine esti?
- Citeste, raspunse Olivier aratand panglica.
Daca vazu strajerul ce era scris pe panglica, indata il si duse la rege.
- Tu esti primul doctor al regelui din Bretania-de-jos?
- Eu, Luminatia Voastra, si am venit sa va fiu de ajutor.
- Poti tu sa-mi vindeci fata?
- Pot.
- Daca mi-o vindeci, stii ce rasplata te asteapta?
Toti doctorii si vrajitorii au incercat, dar zadarnic. Inima mea de tata nu-si mai afla mangaiere.
Olivier ceru sa se bage-n odaia fetei o bute plina cu apa, iar el, se duse prin niste rapi, pe unde picior de om nu calcase si taie vlastare tinere de alun, cu care incepu s-a aghezmuiasca pe fata. Aceasta urla si se zbatea de ceasul mortii, dar flacaului nici ca-i pasa. Vezi bine ca stia el ce stia. Dupa trei zile, fata rupse un lant, dupa alte doua, al doilea. In a opta zi, rupse si ultimul lant, dar cand se scula era sanatoasa si la trup si la minte. Din ziua aceea, sa fi dat in bobi si nu mai gaseai in toata Anglia  o fata cuminte si inteleapta ca ea.

Asa cum era fagaduiala, regele i-o dadu de nevasta lui Olivier, si, cum era batran, la scurta vreme muri.
Olivier se urca pe tron in locul lui, fiindca regele n-avea alti copii si asa o duse el bine, domnind cu intelepciune peste supusi, care erau tare multumiti de noul lor rege.

Cand se implini un an de cand se despartise de fratele sau, regele se-mbraca in niste straie de negustor bogat si se duse pe pod.
Dupa o vreme vazu venind un cersetor, pe care il intreba daca n-a vazut cumva un negustor bogat trecand pe pod.
- N-am vazut nici un negustor, spuse acesta, dar de ce ma intrebi?
- Pentru ca trebuia sa vina fratele meu, de care m-am despartit acum un an si cu care azi trebuie sa ma intalnesc aici, pe podul acesta.
Cersetorul  i se arunca plangand de gat:
- Olivier, eu sunt fratele tau, Robert.
Olivier il saruta cu dragoste si-i spuse:
- Nu ma asteptam sa te gasesc in halul asta. Se vede ca n-ai prea avut noroc.
- Nu. In schimb , ai avut tu, pe cat se vede.
- Da, si inca asa mult, ca am ajuns regele Angliei.
- Regele Angliei? Iti bati joc de mine!
- Ba de loc. De-acum, draga Robert, ai sa traiesti si tu bine la curtea mea.
- Dar cum de-ai ajuns rege?
- M-a ajutat dracul.
- Asadar, ti-ai vandut sufletul lui Satan?
- Nu, scumpul meu, stai sa vezi...
Si Olivier ii povesti de-a fir-a-par toata tarasenia.
- Daca-i vorba pe-asa, spuse Robert, ma duc si eu la noapte-n lada, ca sa ajung si eu rege ca tine.
Degeaba-l ruga Olivier sa se lase de gandul asta. El nu si nu. Voia omul cu orice pret sa ajunga rege si se duse de piti in lada.

La miezul noptii, iaca si cei trei draci se asezara pe ladoi si-ncepura taifasuiala:
- Fratilor, ati avut o zi buna?
- Nici nu se poate mai rea. N-am pus mana pe nimic toata ziua, se vaicarira ceilalti doi.
- Eu am facut una, de sa va cruciti.
- Spune-ne ce ai facut. Tu ai totdeauna mai mult noroc ca noi.
- Va spun, dar mai intai sa ma uit in lada, ca sa vad daca nu e cineva in ea.
- Cine vrei sa fie? Stii ca de la intamplarea aceea cu fata regelui ai controlat lada si n-a fost nimeni in ea.
Doar n-o fi cineva tocmai azi. Spune mai uite ca n-are cine fi.
- Cine- necine, eu ma uit si de data asta.
Cand ridica dracul capacul, hop, si dadu cu ochii de Robert, galben la fata de spaima, ca o turta de ceara.
- Ghidi-ghidi, prietene Robert. Dar bine picasi, neiculita, ca tocmai cu tine aveam treaba. Ai o datorie fata de noi.
Lui Robert ii inghetase limba-n gura si nu putea scoate nici un cuvant.
- Ti-aduci aminte, spuse dracul mai departe, ca acum un an ai castigat ramasagul pe care l-ai facut cu Olivier, fiindca trei trecatori au spus ca podul din Londra e mai lung de trei ori decat mila lui Dumnezeu? Afla, dragalasule Robert, ca cei trei, adica preotul, judecatorul si calugarul eram noi, astia trei pe care ne vezi aici, sluijitorii credinciosi ai Intunecimii Sale. A venit ziua sa ne platesti pentru ajutorul pe care ti l-am dat atunci.
Si, nici una, nici doua, dracul il insfaca pe Robert de par, se ridica in vazduh cu el si de-acolo cobora drept in fundul iadului, sa-l mai incalzeasca putin pe negustorul nostru, care cam incepuse sa dardaie.

Iar Olivier a trait ani multi si fericiti si povestea spune ca urmasii lui ar fi si azi regi ai Angliei.

Podul din Londra I- poveste populara englezeasca
Povestea lui Jack Spintecatorul de Uriasi de Andrew Lang
Zana verde- poveste populara englezeasca

Read More

Povestea lui Jack, spintecatorul de uriasi|Jack the Giants'killer de Andrew Lang

Leave a Comment
Andrew Lang, de origine scotiana, a fost si este unul din cei mai importanti folcloristi din lume, iar numele sau poate sta alaturi de binecunoscutii si apreciatii Charles Perrault, Fratii Grimm si Hans Christian Andersen. Povestile sale le puteti citi online, in engleza, pe siteul Lumea Basmelor.

Daca vrei sa citesti mult vestita Poveste a lui Jack, spintecatorul de uriasi|Jack the Giant Killer, in romana, online scrisa de Andrew Lang, trebuie sa stii ca aceasta este o poveste de pe vremea regelui Arthur si a Cavalerilor Mesei Rotunde.
Jack este un tinerel extrem de curajos, care face prapad in familia uriasilor ce traia pe acele meleaguri.
Lectura placuta!

In  timpul domniei măritului rege Arthur, in Cornwall, trăia un tanar pe nume Jack, care era tare indrăzneţ şi căruia nu-i plăcea nimic mai mult decat să audă ori să citească despre vrăjitori, uriaşi şi zane, şi care asculta cu urechile ciulite faptele de
arme ale cavalerilor Mesei Rotunde a lui Arthur.
In zilele acelea, in apropiere de Cornwall, pe muntele Sf. Mihai trăia un uriaş
inalt de optsprezece picioare şi gros pe jumătate, a cărui sălbăticie şi cruzime ii
ingrozeau pe toţi cei care-l vedeau.
El locuia intr-o peşteră mohorată de pe varful muntelui, de unde cobora in
căutarea prăzii; işi arunca pe spinare cate şase boi, lega in jurul mijlocului de trei ori
mai multe oi şi porci, apoi revenea in sălaşul său.
Aşa făcea uriaşul de mulţi ani, cand Jack hotări să-l omoare.
Jack luă un corn, un harleţ, un tarnăcop, armura şi un felinar şi intr-o seară de
iarnă porni spre munte. Săpă acolo o groapă adancă de douăzeci şi două de picioare18
şi cam tot atat de largă, pe care o acoperi ca să nu se vadă, apoi suflă din corn cu atata
putere, incat uriaşul se trezi şi ieşi din barlog răcnind:
— Ticălos nemernic ce eşti! Vei plăti pentru asta şi te voi fierbe ca să te infulec
la dejun!
Abia terminase de vorbit, cand mai făcu un pas şi se rostogoli in groapă, iar Jack
il lovi in cap cu tarnăcopul şi-l omori. Flăcăul se intoarse după aceea acasă şi dădu
prietenilor săi vestea cea bună.
Alt uriaş, numit Nepriceputul, jură să se răzbune pe Jack, dacă i-ar fi căzut
vreodată in mană. Uriaşul acesta avea un castel fermecat in mijlocul unui codru
singuratic, iar la ceva timp după moartea lui Cormoran, Jack trecea chiar prin codrul
acela şi, fiind obosit, se intinse pe jos şi adormi.
Mergand pe acolo, uriaşul il văzu pe Jack, il ridică şi-l duse la castelul său,
unde-l zăvori intr-o odaie mare, a cărei podea era acoperită cu oase şi ţeste de femei
şi bărbaţi.
La puţină vreme după aceea, uriaşul se duse să-l cheme pe fratele său pentru a se
infrupta din Jack şi, printre zăbrelele temniţei sale, flăcăul văzu cu groază cum se
apropiau cei doi uriaşi.
Zărind o funie intr-un colţ al odăii, Jack işi luă inima in dinţi şi făcu cate un laţ
la fiecare capăt al franghiei. Aruncă apoi laţurile peste capetele uriaşilor, le legă de
zăbrelele de la fereastră şi trase de funie pană ii sugrumă. Cand uriaşii se invineţiseră
la faţă, el se lăsă să lunece pe funie şi-i injunghie in inimă.
Luă după aceea legătura de chei din buzunarul Nepriceputului şi intră din nou in
castel. Scotoci prin toate odăile şi intr-una dintre ele găsi trei domniţe legate de plete
şi aproape moarte de foame. Ele ii povestiră că soţii lor fuseseră omoraţi de uriaşi,
care apoi le osandiseră la moarte prin infometare, fiindcă nu mancaseră carnea soţilor
lor ucişi.
— Domniţelor, le spuse Jack, l-am omorat pe monstru şi pe fratele său ticălos şi
vă voi dărui castelul acesta cu toate bogăţiile dinăuntru pentru teribilele necazuri pe
care le-aţi indurat.
Le inmană plin de curtenie cheile castelului, iar el işi continuă călătoria spre
Ţara Galilor.
Deoarece nu avea mulţi bani, Jack merse cat putu de repede, fără să tărăgăneze
pe drum şi in cele din urmă ajunse la o casă frumoasă. Bătu la uşă şi ii deschise un
uriaş velş. Jack spuse că era un biet drumeţ care se rătăcise, iar uriaşul il primi şi-l
găzdui intr-o odăiţă unde se afla un pat bun in care să doarmă.
Jack se dezbrăcă iute, dar, deşi era istovit, somnul nu i se lipea de pleoape. La
puţin timp după aceea il auzi pe uriaş plimbandu-se inainte şi inapoi prin incăperea
vecină şi murmurand ca pentru sine:
— Deşi te-am găzduit in casa mea,
Zorii dimineţii nu-i vei mai vedea,
Măciuca-mi creierii iţi va-mprăştia.
„Aşa zici tu?“ gandi Jack. „Aşa te porţi cu drumeţii? Nădăjduiesc insă că mă voi
dovedi la fel de şiret ca tine.“ Cobori din pat, bajbai prin odaie şi găsi un butuc mare
şi gros pe care-l puse in locul lui in pat, apoi se piti intr-un colţ intunecat al incăperii.
Curand după miezul nopţii, uriaşul intră in cameră şi izbi cu o măciucă de mai
multe ori in pat, chiar in locul unde Jack pusese butucul, după care se intoarse in
odaia sa, gandindu-se că-i fransese toate oasele flăcăului.
Dis-de-dimineaţă, Jack işi luă un chip curajos şi intră in incăperea uriaşului ca
să-i mulţumească pentru găzduire. Uriaşul tresări cand il văzu şi incepu să se balbaie.
— Ah… vai de mine… tu eşti? Rogu-te, cum te-ai odihnit azi-noapte? Auzit-ai
sau văzut-ai ceva peste noapte?
— Nu mare lucru, răspunse Jack cu nepăsare, cred doar că un şobolan m-a lovit
de trei-patru ori cu coada şi m-a stingherit niţel, dar in scurt timp am adormit la loc.
Uriaşul căzu pe ganduri auzind acestea, totuşi nu scoase o vorbă, ci merse şi
aduse două blide mari cu mălai cu lapte pentru dejun. Jack dorea să-l facă pe uriaş să
creadă că putea să mănance la fel de mult ca el, aşa că-şi strecurase sub haină un
burduf de piele şi vărsa terciul in burduful acela, in vreme ce se prefăcea că-l duce la
gură.
După ce termină dejunul, ii zise uriaşului:
— Iţi voi arăta acum o taină minunată. Pot să vindec toate rănile printr-o singură
atingere – dacă mi-aş tăia capul, peste un minut l-aş pune la loc pe umeri şi ar fi ca
inainte. Priveşte!
Luă cuţitul şi sfaşie burduful de piele de sub haină, iar tot terciul dinăuntrul
acestuia se revărsă pe podea.
— Doamne Dumnezeule! strigă uriaşul velş, care se simţea ruşinat că un pricăjit
ca Jack putea fi mai curajos decat el. Crezi că eu nu pot face asta?!
Inhăţand cuţitul de la Jack, il afundă in propriul său pantece şi peste o clipă căzu
mort.
Deoarece izbandise in toate faptele sale de pană atunci, Jack hotări să nu stea cu
braţele incrucişate nici de acum incolo şi de aceea se inzestră cu un cal, cu tichia
inţelepciunii, sabia ascuţimii, cizmele iuţelii şi mantia nevăzutului, pentru a reuşi cat
mai bine in tot ce avea să săvarşească in continuare.
Călători peste dealuri şi munţi şi in a treia zi ajunse la un codru mare şi intins,
prin care trecea drumul său. Abia intrase in pădure, cand zări un uriaş had care tara de
păr un cavaler chipeş şi pe domniţa acestuia. Jack sări de pe cal, il priponi de un stejar
şi-şi puse pe umeri mantia nevăzutului, sub care işi incinsese sabia ascuţimii.
Cand ajunse langă uriaş, il impunse de cateva ori cu sabia, dar nu putu ajunge
pană la pieptul său, ci-i răni coapsele in cateva locuri, pentru ca, pană la urmă,
prinzand sabia cu ambele maini şi lovind cu toată puterea, ii tăie amandouă
picioarele. Punand după aceea talpa pe gatul uriaşului, afundă sabia in pieptul
acestuia, care horcăi şi muri.
Cavalerul şi domniţa ii mulţumiră lui Jack pentru că-i salvase de uriaş şi-l poftiră
la castelul lor, ca să-l răsplătească aşa cum se cuvenea pentru isprava sa.
— Nu, le răspunse Jack, nu pot să am tihnă pană nu voi găsi sălaşul monstrului.
După ce cavalerul il indrumă incotro să pornească, incălecă pe cal şi in scurtă
vreme zări alt uriaş, care stătea pe o buturugă, aşteptandu-şi fratele.
Jack sări de pe cal şi, punandu-şi mantia nevăzutului, se apropie şi repezi o
lovitură spre capul uriaşului, insă, greşind ţinta, nu reuşi decat să-i taie nasul. Pe dată
uriaşul sări in picioare, işi inşfăcă ghioaga şi porni să lovească plin de sălbăticie de
jur imprejur.
— Aşa nu mai merge, făcu Jack, dacă eşti afurisit, trebuie să termin cu tine!
Sări pe buturugă şi-şi implantă sabia in spatele uriaşului, care căzu mort.
Jack porni apoi din nou la drum şi merse peste dealuri şi văi, pană ajunse la
poalele unui munte mare, iar acolo ciocăni la uşa unei case singuratice şi ii deschise
un bătran.
După ce Jack intră in casă şi luă loc, pustnicul ii spuse:
— Fiul meu, pe varful acestui munte se află un castel vrăjit, stăpanit de uriaşul
Galligantus şi de un vrăjitor rău. Eu unul deplang soarta unei fiice de duce, pe care
cei doi au răpit-o pe cand se preumbla prin grădina tatălui ei şi au adus-o aici, unde
au transformat-o in căprioară.
Jack ii făgădui că in zori avea să suie muntele şi să rupă vraja aceea cu riscul
vieţii sale. După ce dormi zdravăn, se trezi dis-de-dimineaţă, imbrăcă mantia
nevăzutului şi se pregăti de incercare.
După ce ajunse in varful muntelui, văzu doi grifoni fioroşi, dar trecu printre ei
fără să se teamă catuşi de puţin, deoarece aceştia nu-l puteau zări din cauza mantiei
nevăzutului. Pe poarta castelului, găsi o trambiţă de aur sub care scria:
„Cine-n trambiţă va sufla
„Pe uriaş il va răsturna.“
De cum citi randurile acelea, Jack apucă trambiţa şi suflă in ea, scoţand un sunet
ascuţit, care deschise porţile şi zgudui castelul.
Uriaşul şi vrăjitorul inţeleseră că traiul lor ticălos se apropiase de sfarşit şi
incremeniseră locului, muşcandu-şi unghiile şi tremurand de frică. Cu sabia ascuţimii,
Jack il ucise pe uriaş, iar vrăjitorul fu purtat de un vartej iscat ca din senin. Toţi
cavalerii şi frumoasele domniţe care fuseseră preschimbaţi in păsări şi animale işi
recăpătară infăţişarea dinainte, castelul dispăru ca un fum risipit de vant şi capul
uriaşului Galligantus fu dus in dar regelui Arthur.
Cavalerii şi domniţele poposiră peste noapte in casa bătranului pustnic şi in ziua
următoare porniră către Curte.
Jack s-a infăţişat inaintea regelui şi i-a istorisit  Maiestăţii Sale toate bătăliile aprige pe care le purtase.
Astfel Jack a ajuns faimos in lume.


Fabula Zmeului de Aurel Baranga
Zmeul- fabula de Alecu Donici
Ce animal e zmeul din povesti?
Uriasul cel egoist de Oscar Wilde, in engleza
Uriasul Periferigerilerimini de Charles Perrault



Read More

25 august 2013

Podul din Londra|London Bridge- I- poveste populara englezeasca

Leave a Comment
Podul Londrei de W. H. Toms
Daca nu stiai, Bretania  este denumirea Angliei romane, iar povestea mea de astazi este la fel de veche precum Podul Londrei.
In povestea de astazi vei invata cum mila lui Dumnezeu este de trei ori mai mica decat Podul Londrei, cand ai un frate avar si cum este el pedepsit.

Lectura placuta!

Se spune ca demult, traiau in Bretania de jos , doi frati negustori, carora nu le mergeau treburile deloc, deparca o vraja sau vreun blestem se legase de ei.
Cel mare se numea Robert si era cam hapsan si si-ar fi vandut si sufletul pentru bani.
Cel mic, insa era atatd e bun la inima incat si-ar fi dat si camasa de pe el ca sa ajute pe cineva si se numea Olivier.
Intr-o zi,  se hotarasc sa plece din oras si sa-si caute norocul in alte parti ale tarii.
Cu banutii pe care ii mai aveau si-au cumparat destula marfa, pe care au incarcat-o pe spatele a doi cai.
- Fiecare din noi, sa-si ia marfa si banii lui si chiar daca mergem impreuna pe drum, nu uita frate ca suntem fiecare pe cont propriu. Frate, Frate, dar branza-i pe bani, a spus Robert.
- Bine, frate!I-a raspuns Olivier.Daca asa vrei tu, asa facem, caci tu esti mai mare si stii mai multe. Numai ca eu cred, ca ar fi mai bine sa mergem impreuna si la castig si la paguba, a mai zis el. Nu cred ca trebuie sa va mai spun ca Robert nici n-a vrut sa auda.
Dar..
Dar, iata-i pe cei doi, intrand in Londra peste podul Londrei, cu cai cu tot.
- Ce bine!In sfarsit vad si eu podul acesta despre care ama auzit atatea!Ce lung e si ce frumos!a spus Oliver.
- Da, i-a raspuns Oliver. Dar stiai ca podul acesta e de trei ori mai lung decat mila lui Dumnezeu?
- Ce tot spui frate, a intrebat Olivier, dupa ce si-a facut cruce si si-a scuipat in san. Nu stii ca nimic nu poate atinge, ca marime, mila lui Dumnezeu?
- Ai vazut tu, mila lui Dumnezeu?
- N-am vazut! Dar asa am auzit!
- Afla ca eu am vazut-o si stiu cat este de mare. Este exact de trei ori mai mica decat lungimea podului asta. Daca vrei punem ramasag!
- Fugi de aici, frate.
- Ce sa fug? Uite ce facem: intrebam trei oameni, primii pe care ii intalnim, si daca spun ca mine, imi dai calul tau cu marfa cu tot si banii pe care ii ai in buzunar. Daca spun ca tine, calul meu marfa si banii mei sunt ai tai.
- S-a facut, numai ca ai sa pierzi.
- Nu ma plange tu pe mine. Hai sa-l intrebam pe preotul care tocmai vine incoace, pe pod.
Intr-adevar, un preot batran venea incet sprijinindu-se in baston si cei doi tineri isi scoasera palariile:
- Parinte, spuse Robert, nu-i asa ca podul asta e de trei ori mai lung decat mila lui Dumnezeu?
Popa isi ridica sprancenele stufoase si spuse cu glas batranesc:
- Feciorii mei, eu, ca slujitor al lui Dumnezeu, pot sa va spun mai bine ca oricare altul. Podul acesta este exact de trei ori mai lung decat mila Domnului si cine spune altfel e un mincinos.
Sarmanul Olivier, scapa palaria din mana cand auzi una ca asta, dar nu mai apuca sa spuna nimic, ca Robert
 a si sarit cu gura:
- Ai auzit?
- Auzit, dar tot nu-mi vine sa-mi cred urechilor.
Asta nu-i popa, ci drac..
- De ce spui asa despre un om care slujeste la altar? Dar ce sa ne mai ciondanim degeaba, hai, uite si un judecator.Sa-l intrebam si pe el.
Judecatorul trecea pe pod, mangaindu-si barbuta ascutita si falfaindu-si haina rosie, cand Robert il intreaba plin de respect:
- Domnule judecator, dumneavoastra, care stiti ce e dreptatea si cum se imparte ea oamenilor, o sa ne puteti face si noua dreptate. Iata, eu spun ca podul acesta e de trei ori mai lung decat mila lui Dumnezeu, iar fratele meu nu crede.
Judecatorul se uita cu dispret la cei doi frati si le spuse:
- Se vede treaba ca nu sunteti de prin partea locului. In Londra pana si cersetorii stiu ca este asa cum spui tu!
Si intorcandu-le spatele si-a vazut de drum.
- Dracul sa maia, spuse Olivier, uitandu-si invatul.
- Deocamdata, judecatorul e al doilea, scumpe Olivier si simt cum banii tai incep sa sune in buzunarul meu.
In clipa aceea venea pe pod un calugar, cu ochii in pamant si murmurand rugaciuni.
Robert se apropie de el si ii zise:
- Preacuvioase, ai auzit si sfintia ta ca podul din londra e de trei ori mai lung decat mila lui Dumnezeu?
- Fiilor, raspunse acesta, e pacat sa opriti un calugar din rugaciunea lui, ca sa-l intrebati ceva ce toata lumea stie. Podul acesta e de trei ori mai lung decat mila lui Dumnezeu..
Calugarul si-a vazut de drum si i-a lasat pe cei doi frati sa se rafuiasca.
- Draga Olivier, am castigat ramasagul.
- L-ai castigat, dar sa stii ca eu tot ce-am invatat cred. Uite calul si marfa ta!
- Nu ne-a fost vorba asa, Olivier! Da si banii!
- Se vede treaba, frate, ca vrei sa ma prapadesc pe aici de foame, de-mi iei si ultima letcaie.
- Eu nu vreau sa te prapadesti, dar ramasagul este ramasag. Adu banii incoace si ca sa nu zici ca sunt rau, iti dau zece franci, sa ai de cheltuiala, pana-ti gasesti de lucru.
Si Robert  a luat amandoi caii de darlogi pornind pe alt drum.
- Frate, a strigat Olivier, vino peste un an, dar exact peste un an, tot aici pe pod, ca sa  vezi si tu ce om am  ajuns.Atunci o sa-mi fac mai multa pomana cu tine.
Bietul Olivier, porni pe drum, plin de obida, dar era asa de bun la suflet, incat nici nu se gandea sa fie manios pe fratele sau.

Zana verde- poveste populara englezeasca
De ce a devenit mierea rara- poveste populara sud- americana
Marele Zid Chinezesc- poveste populara chineza
Read More

Popular Posts