Popular Posts

31 ianuarie 2013

Skateboard cu degetele mainii

Lasa un comentariu!
Skateboard cu degetele mainii!

O minunata idee de a ne distra copiii, ilustrata in aceasta poza, vine de la Master-piece, o companie japoneza ce se straduieste a imbina designul cu functionalul!


Chiar daca o astfel de jucarie nu a ajuns inca in Romania, o putem improviza noi insine, parinti sau copii, nu-i asa?
Read More

Povestea celor trei ursi

Lasa un comentariu!
Povestea celor 3 ursi, numita si Goldilock si cei trei ursi, sau, pur si simplu, Goldilock, a fost scrisa de poetul britanic Robert Southey, fiind publicata sub protectia anonimatului intr-un volum al sau de scrieri din 1837. In acelasi an, scritorul britanic George Nicol a publicat o versiune in rime a povestii in proza a lui Southey, cu aprobarea autorului.

In povestirea lui Southey apar trei ursi asemanatori unor oameni (un urs micut, unul mijlociu, si unul mare) ce traiesc impreuna intr-o casa din padure. Autorul ii descrie ca fiind buni la suflet, politicosi, inofensivi, ingrijiti si ospitalieri. Fiecare dintre ursi are propriul castron pentru terci de ovaz (porridge), propriul scaun si propriul pat. Intr-o zi, in vreme ce se plimbau prin padure asteptand sa li se raceasca terciul de ovaz, o femeie batrana (descrisa ca fiind nerusinata, rea la suflet si de gura, murdara si urat mirositoare) a descoperit casa lor. Ea s-a uitat prin ferestre, prin gaura cheii si apoi a ridicat zavorul. Vazand ca nu e nimeni acasa, a intrat inauntru, a mancat terciul de ovaz si s-a asezat pe scaunele ursilor, faramitandu-le. Dupa  ce a mai scormonit prin casa, a gasit paturile si s-a culcat in cel al ursului mic. Punctul culminant al actiunii se petrece atunci cand ursii se intorc la locuinta lor. Nevenindu-i sa-si creada ochilor, ursuletul a strigat:”Cineva este in patul meu!” Femeia s-a trezit, a sarit speriata pe fereastra si nu s-a mai aratat niciodata pe acolo.
Read More

Primavara domnului George Toparceanu

Lasa un comentariu!
''Balade  vesele si triste" si " Migdale  amare "  sunt volumele de poezii frumoase  ale domnului George Toparceanu.
Generatii intregi de copii au citit si au invatat poeziile vesele sau triste si au cantat cu bucurie cantecele scrise pe versurile sale.
Trupa Mondial, de pe  vremea bunicilor, au compus si cantat  pe versurile sale.
.


Am ales pentru voi cele mai semnificative poezii care ne sugereaza cum era primavara domnului George
Toparceanu.


Primavara

Dupa-atata frig si ceata
Iar s-arata soarele.
De-acum nu ne mai ingheata
Nasul si picioarele!

Cu narcisi, cu crini, cu lotusi,
Timpul cald s-apropie.
 Primavara asta totusi
Nu-i decat o copie.

Sub cerdac, pe laurusca,
Cum trecura Babele,
A iesit un pui de musca
Sa-si usuce labele.

Pasarile migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gazele depun la soare
Oua microscopice.

Toata lumea din ograda
Canta fara pauza.
Doi cocosi se iau la sfada
Nu stiu din ce cauza.

Un curcan sta sus, pe-o barna,
Nu vrea sa se bucure.
Motul rosu ii atarna
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, batranul, n-are
Cu ce roade oasele.
Ca de cand cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru cate-a tras, sarmanul,
Cui sa ceara daune?...
Drept sub nasul lui, motanul
A venit sa miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Si-a-nceput sa-l scuture...
Peste toata harmalaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alaturi salta
Doua fete vesele...
Zau ca-mi vine sa-mi las balta
Toate interesele!



 Rapsodii de primavara


Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingerasi
Cu alai
De toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?

Se-nalta abur moale din gradina.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacuri fara fum.
Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.
De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.
Ies gospodinele
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.
Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare,
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe - si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.
Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.

Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici...
Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.
Si pornesti departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini...
Drumuri nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Iti indreapta an cu an
Pasul tainic si te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparatesti
Peste albele stihii...
Primavara, unde esti?



 Aprilie

Baloane mari de spuma alba prin gradini
(Si zarzarul, si visinul, si perii)
Stau gata sa se-nalte din tulpini
Spre cerul primaverii...

Caisul nostru s-a gatit la poarta
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Si cu zulufi de floare la urechi,
Cum astazi nicaieri nu se mai poarta.

Pe strada mare,
Ies flori inalte la plimbare
In rochii de sezon, usoare,
Cu toate ca-i o vreme asa de schimbatoare.

Ah, fetele - si mai ales cucoanele
Cand vine primavara
Sunt dulci si colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheama Clara,
Fiindca are
Ochi albastri tare,
Si gura ei cu rouge ca de coral
Surade vertical...

Un mic vartej, copil al Nefiintei,
De-a curmezisul strazii ratacit,
Nebun in jurul lui s-a rasucit
Sa-si prinda coada galbena cu dintii.

Departe, in azurul dintre nori,
S-arata bifurcat pe cer
Un sir subtire de cocori,
O escadrila de pe vremea lui Homer...


La Pasti

Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si manjite,
Zece oua inrosite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce va este, fratioare,
- Ce va doare?

Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua...

- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Langa pasca cu orez.

Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
- Pan'la urma tot nu scap!
- Ne gateste de parada.

- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!

- Preferam sa fiu omleta!
- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru...
- Si eu unul violet...

- Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!...


Read More

Ghicitori despre pisica

Lasa un comentariu!
Mladioasa, alintata,
Se tot cere mangaiata,
Toarce bland si vrea harjoana
Daca-i satisfaci vreo toana.
(Pisica)

Ii este frica de catei,
Dar baga spaima-n soricei,
C-un mieunat se tanguieste
De-o tragi de coada miseleste.
(Pisica)

Ghicitori pentru copii mari

Daca in fiecare colt al unei camere patrate se afla cate o pisica, si in fata fiecareia dintre mate se gasesc trei pisici, cate pisici sunt in total in acea camera?
(Raspuns: Patru. Cele trei pisici din fata fiecarei pisici dintr-un colt sunt cele asezate in celelalte trei colturi ale camerei!)

Oamenii de stiinta au dovedit ca pisicile au mai mult par pe o parte. Unii cercetatori sunt de parere ca acest lucru a aparut pentru a le proteja pe pisici de frigul de pe podea sau de pe pamant. In care parte are o pisica mai mult par?
(Raspuns: In partea exterioara!)


Articole asemanatoare din blogul „Povesti pentru copii”:

Ghicitori despre soareci

Soarecele si pisica , fabula de Grigore Alexandrescu

Ghicitori populare despre animale
Read More

Cateaua si puii ei – Fabula de Esop

Lasa un comentariu!
O catea pe cale sa nasca l-a rugat cu lacrimi in ochi pe un cioban sa ii daruiasca un loc unde sa isi aduca puii pe lume. Dupa ce cererea i-a fost aprobata si a dat nastere catelusilor, cateaua l-a implorat pe om sa o lase sa isi creasca tot acolo puiandrii.

In cele din urma, insa, protejata de cateii ei, ce se facusera destul de mari pentru a musca pe oricine se apropia de ei, cateaua a declarat ca acel loc ii apartinea ei si numai ei, si nu l-a mai lasat pe cioban sa se apropie de el.

Morala : Daca ii dai cui nu merita un deget, iti ia apoi toata mana!


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Magarul si catelusul - Fabula de Esop

Cainele si umbra lui - Fabula de Esop
Read More

30 ianuarie 2013

Doi ursi si o vulpe - Fabula de George Sion

Lasa un comentariu!
Doi ursi mari se insotira,
Si-amandoi se chibzuira
Sa se duca a vena
Dupe ce va innopta.
Pleca dar, si pe-o valcica
Intalnescu o ciuta mica,
Si puind'o la mijlocu
O inhatia chiar pe locu.
Ciut'a a grassa cum s'o'mpartia?
Eat' atunci cuventu de hartia.
Fiecare vrea mai totu
Pentru lacomulu seu botu.
Cu cumplita 'nviersunarie
Ei incepu o lupta mare,
In catu lun'a ce-i privia
Spaimantata 'ngalbenia.
Dar o vulpe iscussita,
Care sta in crangu dossita,
Sare uite, 'ncetisioru,
Si iea ciut'a binisioru.
Dupe multe lupta 'n fine,
Ursii cadu pe-alle lor vine,
Plini de sange peste totu,
De la coda pan la botu.
Dupe ce se desmetira
Si ceva se liniscira,
S'au intorsu si au vediutu
C'alor cuit'a disparutu.
Dupe urm'a ce vediura,
Fapt'a Vulpei cunoscura,
Si dissera intre ei:
<<O, catu suntemu de misiei!
Adeveru ca lacomi'a
Perde tota oameni'a>>.

Nu, nu e nici o greseala in felul cum e scrisa aceasta fabula! Este exact asa cum a pus-o pe hartie Geroge Sion (1822-1892), pasoptist si scriitor de origine bucovineana.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Pacala si ursul - Snoava populara

Ursul si cei doi calatori – Fabula de Esop

Ursul si vulpea – Fabula de Esop
Read More

Ghicitori despre soareci

Lasa un comentariu!
E specialistul casei in tunele,
Pe sub pamant isi sapa ale lui castele,
Il stie lumea dupa chitcait,
E al camarii vajnic hot, bandit!
(Soarecele)

E mai micut ca un arici,
Dar baga spaima in mamici.
Pisica se tot uita dupa el
Si poarta numele de… soricel!

Cand e cu ghinion sa vezi o pisica neagra?
(Atunci cand esti un soarece!)

Ce are 12 picioare, sase ochi, trei cozi si nu poate sa vada?
(Trei soareci orbi!)

Ce ii spune un soarece urias unei pisici?
(Pis, pis, pis, vino incoace pisicuto!)

De unde vin hamsterii?
(Din Hamsterdam!)


Ghicitoare pentru copii mari

Cainele, pisica si soarecele

Un om, ce are cu el un caine, o pisica si un soarece, trebuie sa treaca peste rau. Nu poate sa ia cu el decat un singur animal o data. Daca ia mai intai soarecele, cainele mananca pisica. Daca traverseaza raul numai cu cainele, pisica mananca soarecele. Ce trebuie sa faca pentru a trece toate cele trei animale pe celalalt mal al raului?

(Raspunsul ghicitorii: Omul trebuie sa ia mai intai cu el pisica, sa o lase pe celalalt mal, si sa se intoarca dupa soarece. Dupa ce duce dincolo de rau soarecele, trebuie sa se intoarca de unde a plecat cu pisica, sa o lase acolo, si sa il duca pe celalalt mal pe caine. Apoi, trebuie sa se intoarca sa ia pisica, pentru a o duce iar dincolo de rau. In acest fel, reuseste treaca toate cele trei animale ale lui peste rau!)

Stii vreo alta ghicitoare frumoasa despre soareci? Spune-ne-o si noua!


Articole asemanatoare din blogul „Povesti pentru copii”:

Ghicitori pentru copii si parinti

Soarecele si pisica , fabula de Grigore Alexandrescu

Ghicitori populare despre animale
Read More

Ghicitori cu Primăvara

17 comments


De cum vine ea încoace,
Ne dezbracă de cojoace,
Pomii îi îmbracă-n floare
Ca în zi de sărbătoare.
(primăvara)



Cine oare a venit
Pe câmpii şi în ogradă
Şi deodată a topit
Omul nostru de zăpadă?
(primăvara)


Mi-a bătut în zori la uşă
În rochiţă de brânduşă,
Mi-a vorbit cu glas scăzut
De mieluţ abia născut.
(primăvara)


Trupul ei de ghiocel
Pare tras ca prin inel,
Glasul ei de rândunea,
Clopoţel de catifea.
(primăvara)

Zveltă ca o domnişoară
Şi sfioasă că o zână,
Pe aripi de cocor coboară
C-un buchet de flori în mână.
(primăvara)


Articole asemănătoare din blogul Povești pentru copii:

Ghicitori de iarna
Ghicitori populare despre animale
Read More

Ghicitori de iarna

2 comments





A venit baba din munti,
peste rauri facand punti,
Si a prins, spunanad povesti,
Flori de gheata la feresti,
                (iarna)

Cutitas, cutitas
Toata iarna taie cas
                 (sania)


Cine trece prin sat si cainii nu-l latra?
                  (vantul)


Lungi si uscate
Alearga pe deal culcate
                 (schiurile)

Sus stele,
Jos stele,
Vai de picioarele mele,
Iar steloiul cel mare
Rau ma frige la picioare.
                (gheata)

Rata potcovita
Pe apa suita.
            (gheata)


De la mine pan'la voi,
Numai panze albe,moi.
              (iarna)

A cerut doamna de sus
La doamna de jos,
sa-i dea o marama
Fara pic de scama.
             (iarna)

Cand doarme omul un an?
            (la Anul Nou)

Imbracata in mireasa,
Poposeste si la noi.
Ploua stele de matasa
Si e rece ca un sloi.
           (iarna)


Stii vreo ghicitoare frumoasa  despre iarna? De ne ne-o spui si noua (in comentarii)?

Articole asemanatoare din blogul „Povesti pentru copii”:

Ghicitori populare despre animale
Ghicitori pentru copii si parinti

Read More

Pasararul, potarnichea si cocosul – Fabula de Esop

1 comment
Pasararul era cat pe ce sa se aseze la masa pentru a gusta dintr-o mancare de verdeturi cand un prieten i-a facut o vizita neasteptata. Capcana lui pentru pasari era goala si, pentru a-si ospata asa cum se cuvine amicul, se hotari sa omoare o potarniche pestrita, pe care o imblanzise pentru a-i sluji drept momeala in prinderea altor pasari.

Potarnichea s-a rugat insa din rasputeri pentru a-si salva viata:”Ce ai sa te faci fara mine atunci cand o sa-ti intinzi plasele menite a captura alte inaripate? Cine iti va mai ciripi la culcare si va mai chema spre capcanele tale vreun stol de potarnichi?”

Pasararul s-a induplecat sa crute potarnichea si s-a decis sa aleaga pentru pranz un cocosel  grasut caruia tocmai incepuse sa ii creasca creasta. Cocosul l-a mustrat pe un ton tanguitor pe pasarar zicand:”Daca ma vei omori, cine iti va mai vesti sosirea zorilor? Cine te va mai trezi pentru a-ti face treburile zilnice sau te va mai anunta dimineata ca trebuie sa mergi pentru a vedea ce pasari ai prins in plase?”

 Pasararul i-a raspuns:”Ceea ce spui e cat se poate de adevarat. Esti cea mai de seama pasare in a anunta timpul zilei. Dar mie si prietenului meu ne trebuie o friptura la masa!”

Morala: Necesitatea nu tine cont de reguli.


Articole asemanatoare in blogul „Povesti pentru copii”:

Nastratin Hogea si casa plina | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Magarul , cocosul si leul – Fabula de Esop
Read More

29 ianuarie 2013

De ce zăpada are culoarea albă?

1 comment

Dacă vrei să ştii de ce zăpada are culoarea albă trebuie să citeşti povestea de mai jos.















La începuturile lumii, după ce Dumnezeu a făcut Zapada, I-a spus astfel: 
-Îţi vei alege singură culoarea, că tot umbli teleleu- Tănase prin lume, în timpul iernii..! 
Zăpada, ce să facă..?!? S-a aşezat pe iarbă şi s-a rugat de aceasta: 
- Te rog, iarbă frumoasă şi verde, da-mi şi mie puţin din culoarea ta. 
Iarba a refuzat hotărâtă. 

Zăpadă s-a apropiat, mai târziu, de un lan de maci şi le-a spus acestora: 
- Macilor, vă rog, împrumutaţi-mi şi mie din culoarea voastră minunată! 
- Nu-ţi dăm nimic, i-au răspuns macii supărăcioşi. 

...Zăpada a vorbit pe rând cu vioreaua ca să-i dea un pic din culoarea albăstruie; a vorbit cu floarea-soarelui, dorindu-şi să aibă măcar culoarea galbenă.
Toate florile au refuzat Zăpadă, pentru că le era frică de ea! Când apărea cu frigul după ea, ele îngheţau şi trebuiau să moară. 
Săraca zăpadă..! 
A ajuns fără speranţă în faţă ghiocelului alb. 
-Ghiocelule, sunt disperată! Nici o floare nu -mi împrumută culoarea sa. Toate se tem şi, aproape că, nu vorbesc cu mine! 
Gingaşului ghiocel i s-a făcut milă şi i-a spus zăpezii: 
-Dacă vrei culoarea albă a florii mele, ţi-o dăruiesc cu drag! 

Zăpada nu mai putea de bucurie! 
-Mulţumesc, mulţumesc, ghiocelule dragă! Şi drept răsplată pentru bunătatea ta te voi lasă în fiecare primăvară să-ţi scoţi căpşorul prin covorul meu alb şi să fii primafloare care va apare, în fiecare an, în vecii-vecilor, de sub omăt, oriunde în lume! 

Şi uite aşa ai aflat de ce zăpada are culoarea albă. 
Read More

Pacala si ursul - Snoava populara

35 comments
Intr-o noapte, Pacala isi cauta somnul prin toate ungherele casei, dar nici pomina sa dea de el. Iacata ca il apuca foamea si i se facu pofta de mere. Nici un gospodar din sat nu mai avea poame in livada, asa ca ce si-a zis? "Ia sa ma duc pana la padure, ca si merele padurete is tare dulci!" Zis si facut! Nici nu ajunsese bine in padure si incepuse sa se infrupte dintr-un mar imbelsugat ca vine un o matahala de urs si se urca pofticioasa in pom. Pacala intepenise de frica si tot dadea sa se ascunda in umbra lighioanei. Era luna plina si nici o urma de nor, asa ca Pacala incepu sa vaza pe pamant cum umbra ursului se indrepta catre umbra lui, vrand parca sa ii dea mere. Cu frica in san, Pacala incepu a sopti:"Nu vreau mere, mai, nu vreau!" Asa, cu teama in suflet, a petrecut intreaga noapte! Spre dimineata, ursul s-a urcat pe o craca subtire dupa un mar mai rumen si a cazut mort la pamant. Pacala, vazand ca ursul a trecut pe cealalta lume si-a zis ca-i mare pacat de blana lui, si-a scos de la brau briciul si a jupuit-o. Apoi, a plecat, din cale afara de mandru si voios, catre sat.

Cum a pasit in casa, a aruncat in graba blana intr-un cui si s-a dus sa traga un pui de somn, ca nu inchisese nici un ochi toata noaptea. Nevasta, nici gand sa-i dea pace sa atipeasca, si tot il pisolagea:"Zi, mai barbate, de unde imi adusei blana ceea?" Pacala, pe jumatate treaz a alungat-o de langa pat zicandu-i:"Fugi de-aicea pana nu te jupoi si pe tine ca pe Mos Martin!" N-a apucat Pacala sa traga doua-trei sforaituri ca au inceput a latra cainii prin ograda. Pe jumatate adormit, Pacala i-a zis nevestei:"Vezi, fa, cine ma cauta la ora asta!" Nevasta, cercand si sa il traga si ea odata pe sfoara, ii zise:"Scoala, Pacala, ca a sosit ursoiaca si intreaba de barbatul ei!" Pacala, asa atipit cum era, gasi repede un raspuns:"Du-te si zi-i ca nu i-am facut eu de petrecanie, ci l-am gasit cu moartea intr-insul!"

Articole asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii":

Ursul si cei doi calatori – Fabula de Esop

Ursul si vulpea – Fabula de Esop

Snoava Pacala avocat
Read More

Broasca saltareata din tinutul Calaveras in limba engleza

Lasa un comentariu!
Broasca saltareata din tinutul Calaveras (The Celebrated Jumping Frog of Calaveras County) reprezinta o semnificativa anticipare a operei proeminente a lui Mark  Twain, ce lasa sa se intrezareasca motivele principale ale intregii sale proze. Publicata intr-un jurnal din New York, in noiembrie 1865, povestirea Broasca saltareata din tinutul Calaveras a fost cu repeziciune republicata pe cuprinsul intregii Americi. Va prezint in randurile de mai jos, varianta originala, in limba engleza a prozei Broasca saltareata din tinutul Calaveras (The Celebrated Jumping Frog of Calaveras County), urmand, in curand sa public o traducere originala, personala, a acestei creatii literare...

The Celebrated Jumping Frog of Calaveras County, by Mark Twain

Mr. A. Ward,
     Dear Sir: -- Well, I called on good-natured, garrulous old Simon Wheeler, and inquired after your friend, Leonidas W. Smiley, as you requested me to do, and I hereunto append the result. If you can get any information out of it you are cordially welcome to it. I have a lurking suspicion that your Leonidas W. Smiley is a myth -- that you never knew such a personage, and that you only conjectured that if I asked old Wheeler about him it would remind him of his infamous Jim Smiley, and he would go to work and bore me nearly to death with some infernal reminiscence of him as long and tedious as it should be useless to me. If that was your design, Mr. Ward, it will gratify you to know that it succeeded.
Read More

Povestea celor trei purcei(II) de Regina Maria

Lasa un comentariu!

Era o zi posomorâta. Purceluşii se bucurau grozav de goana lor, dar tot nu se mai opreau ca să se certe.
Codiţele fiindu-le sfredel, nu se stropiseră de noroi, cu toate că ei nu se fereau, ci dimpotrivă, treceau cu multă plăcere drept prin mijlocul băltoacelor.
Ajunseră la scroafa Soca. Aceasta şedea singură lângă casa Mamei Ana. Învăţată o fi fost, dar frumoasă... ba.
Straşnic de grasă şi burtoasă, avea culoarea lutului fiind acoperită cu o coajă de noroi.
Locul ce şi-l alesese era o mocirlă greu mirositoare.
Asemenea loc nu i-ar fi trăsnit nimănui să-l aleaga, dar ei îi era pe plac. Îşi mişca râtul de la dreapta la stânga şi de la stânga la dreapta ca şi când ar fi mirosit cine ştie ce miresme îmbălsămate, dar unde zăcea Soca.. frumos nu mirosea!

Ea cercetă cu o privire isteaţă purceii ce se apropiau şi-i întrebă în grabă:
- Ce vânt vă aduce pe la mine?
- Am venit să te întrebăm ceva,zise Dan.
- Aşa?!
- Eşti înţeleaptă foarte,adaugă Ian.
- Nu eşti tu cel dintâi care mi-o spune,grohăi bătrâna.
- Avem nevoie de povaţa d-tale, guiţă Dan.
- Staţi jos - zise Purceaua.

Cei trei purcei se tolănira multumiţi în noroiul răcoritor.

- Am un moţ roşu la coadă- zise Dan.
- Eu, unul albastru- adaugă Ian.
- Eu, unul cafeniu ,sfârşi Ghiţă.
- Noi zicem, răcni Dan, că roşul şi albastrul sunt fete mai mândre decât cafeniul.
- Şi eu spun că nu-i adevărat, striga Ghiţă, cu toate că în sine era de aceeaşi părere, dar nu voia să o mărturisească şi iată de unde se iscau toate certurile.

...

Soca şedea nemişcată în asternutul moale de noroi şi cu o privire ironică în ochii mici îi observa răbdătoare. Era pricepută bătrâna şi nu voia să vorbească în zadar, în timp ce ceilalţi se certau...
Scroafa le zise:
- Cum nici un purceluş, ba nici chiar un porc mare nu-şi poate vedea singur coada, mi se pare că ar fi mai nimerit să vă bucuraţi privind cozile tovaraşilor voştrii.
Dacă nu v-aţi dumirit încă până azi,  ia sculaţi-vă iute şi priviţi fiecare, codiţa vecinului!

Purceluşii săriră drept în picioare.
Dar vai! Ce le văzură ochii!
Cele trei moaţe aveau aceeaşi culoare, culoarea noroiului şi a băltoacei în care se desfăta purceaua bătrână.

- V-aţi pierdut vremea şi puterea într-o ceartă căreia numai aşternutul meu de noroi i-a pus sfârşit în chipul cel mai democratic, schimbând culorile într-una singură, care se potriveşte mai mult cu neamul nostru.Nu sunteţi azi decât nişte purcei prostănaci şi o să ajungeţi mâine, nişte porci grosolani.Ar trebui deci să vă încredinţaţi de acest adevăr şi să faceţi bine să vi-l aduceţi aminte ori de câte ori aveţi de gând să vă luaţi nasul la purtare!

Ian,Dan şi Ghiţă guiţara.Nu că se împotriveau la ce le spusese Soca, dar nu puteau îngădui felul cum îşi bătuse joc de ei, ba încă mai rămăseseră şi cu codiţele pline de noroi.

Bătrâna însă, mai avea ceva de spus şi urmă:
- Acum, panglicile vă sunt tot una ca cinstita faţă a noroiului, culoare ce ne şade mai bine nouă şi pe care aş păstra-o întotdeauna, dacă aş fi în locul vostru.Lăsaţi feţele curcubeului,  poeţilor şi cerului; mulţumiţi-vă cu lucrurile de pe acest pământ.Şi dacă în vreo zi senină de dimineată mai întâlniţi porci cu moţ roşu sau albastru la coadă, veseliţi-vă de aceasta, pentru două cuvinte: mai întâi, pentru că puteţi vedea moţul, căci de ar fi fost la coada voastră nu l-aţi fi putut privi. Al doilea, pentru că aţi întâlnit porcul dis- de- dimineaţă în calea voastră; de-l vedeaţi înspre seară, i-ar fi fost moţul ca şi al vostru, căci totul e deşertăciune pe acest pământ şi nu sunt eu cea dintâi care spune acest adevar.

Şi bătrâna scroafă , grohăind, se afundă mai adânc în noroiul lipicios...
Apoi cucoana scroafă închise ochii ei mici,sforăi adanc...

Ian şi Dan întorcându-se acasă şi grijulii ca nu cumva să le vada cineva codiţele îşi ziseră:

- Nu e mai puţin adevărat că, chiar dacă bătrâna scroafă se încrede mult în înţelepciunea ei, tot n-a putut schimba adevărul.Roşul şi albastrul sunt feţe mai frumoase decât cafeniul.

Numai Ghiţa era mulţumit şi în ciuda fraţilor lui, mult ar mai fi dat să le vadă cineva codiţele!!!



Povestea celor trei purcei(I)
Povestea celor trei purcelusi



Read More

Povestea celor trei purcei(I) de Maria, regina României

Lasa un comentariu!








Dacă nu ştiai, Maria- regina României, soţia regelui Ferdinand, a fost de origine anglo-saxonă şi a avut şase copii.
Regele Mihai este nepotul frumoasei Doamne.
Mare iubitoare de literatură şi pictură, regina  Maria a României a scris poezii şi poveşti pentru copii.
Pentru că Povestea celor trei purcei scrisă de Maiestatea Sa este inedită o transcriu pentru toţi copiii care vorbesc româneşte.



Povestea celor trei purcei (I)


Au fost odată ca niciodată trei purcei foarte mucaliţi: Ian, Dan şi Ghită.
Vărgaţi cu cenuşiu ca zebrele, aveau pielea trandafirie şi codiţe sfredel de-ţi era mai mare drag să priveşti la ei!
Foarte nesupuşi, alergau toată ziua ca şi cand n-ar fi avut stăpân, scotocind cu râtul lor umed oriunde se găsea ceva de mâncare.
cum îşi închipuiau că sunt mari, se credeau grozavi,nu erau însă decât trei purceluşi prostănaci, căci de trecea o căruţă pe drum, se speriau şi cu mişcări caraghioase o tuleau la fugă, care încotro apuca, ascunzându-se unde nimereau, sub garduri, bănci sau prin şanturi.
Dacă însă drumul era slobod, apoi Ian, Dan şi Ghiţa îşi dădeau aere de mari viteji, călcau peste tot ca la ei acasă, dezgropând tot felul de lucruri, ca trufandale şi mezeluri gustoase pe care le ronţăiau cu lăcomie.
Le plăceau mai ales bucăţile de dovleac portocaliu, zvârlite pe drumurile prăfuite sau noroioase ale satului.
Nimic nu-i mulţumea mai mult ca noroiul.
Ian, Dan si Ghiţă erau plictisitori peste masură, căci alergând de ici până colo se vârau mereu în picioarele trecătorilor.Grozav de arţăgoşi, se certau pentru un nimic, guiţând de-ţi luau urechile.
Într-o zi, nu ştiu cum şi în ce fel, cineva legă de coada fiecărui purceluş câte un moţ de panglică.
Ian se pomeni cu un moţ roşu, Dan cu unul albastru, iar Ghiţă cu unul cafeniu!..
De,ce să zicem? Roşul şi albastrul sunt feţe mai frumoase decât cafeniul! Asa că Ian şi Dan începură să-şi bată joc de Ghiţă, de moţul lui mohorât. Acesta se înfurie şi bineînţeles câteşitrei purceluşii se luară la harţă.
Atâta larmă făcură încât un ţăran,trecător, ca să-i despartă, le trase un picior de se duseră de-a berbeleacul ca mingile, fiecare într-altă parte şi nu se mai văzură în urmă-le decât trei noruleţe de praf.
De aceasta se simţiră foarte umiliţi, dar aşa le trebuia.
Cu guiţături ascuţite se pitiră repede sub o portiţă veche, păzită de un dulău ciobănesc, cu o ureche ridicată şi cu alta pleoştită pe ochiul stâng.Părea leneş şi blând, cum de altfel şi era.
Grohăind caraghios, purceii spuseră că se sfădesc asupra culorilor.Dulăul asculta cu răbdare jeluirea lor,apoi plecând capul într-o parte, iată cum îi sfătui:
-Nu pot judeca asupra feţelor, tot ce vă pot spune este că de-aş fi în locul vostru. m-aş duce drept la scroafa Mamei Ana.E cea mai înteleaptă dintre purcelele bătrâne ale satului. Fără îndoială o să vă împace, căci toate le ştie.Chiar noi care nu iubim porcii şi-i fugărim de câte ori ne vin în cale, tot îi recunoaştem această însuşire.Deci, fără zăbavă, daţi dosul, şi plecaţi la scroafa Soca,ea vă va lămuri pe deplin.
Purceluşii încântaţi de povaţă, porniră în grabă pe cărările strâmte şi cotite ale satului, spre casuţa Mamei Ana.







Read More

Albina si Jupiter – Fabula de Esop

Lasa un comentariu!
O albina din muntele Hymettus, regina a stupului, a urcat odata pe muntele Olimp pentru a-i darui lui Jupiter niste miere proaspata din fagurii ei.

Jupiter, incantat de un astfel de dar, i-a promis ca ii va da orice ii va cere. Fara  sta mult timp pe ganduri, albina i-a zis:”Da-mi, te implor, un ac in stare sa omoare pe orice om care s-ar apropia de stupul meu pentru a-mi fura mierea”.

Pentru ca ii iubea pe oameni, Jupiter a fost tare nemultumit de aceasta cerere, dar nu a putut sa o refuze intrucat facuse o promisiune! El i-a raspuns astfel albinei:”Iti voi implini aceasta dorinta, dar ea iti va pune in pericol propria-ti viata. Pentru ca, daca vei folosi acul, el va ramane in rana pe care ai facut-o, iar tu vei muri din pricina lipsei lui.”

Morala: Dorintele rele se intorc impotriva ta.


Articole asemanatoare in blogul „Povesti pentru copii”:

Jupiter si maimuta , fabula de Esop

Vulturul si albina - Fabula de Alexandru Donici

Mustele si albina – Fabula de Alexandru Donici
Read More

28 ianuarie 2013

Aleodor Imparat - Basm de Petre Ispirescu

Lasa un comentariu!
Aleodor Imparat este acel basm cules de Petre Ispirescu  in 1875 ce respecta intru totul  genul epic, aducand in plus nuante subtile ale sfatoseniei si umorului popular. Dincolo de formulele narative caracteristice, basmul Aleodor imparat aduce in prim plan un personaj principal frumos nu numai trupeste, ci si sufleteste. 
Este remarcabila tinuta morala a lui Aleodor, care, constient de greseala sa de a calca hotarele mosiei Pocitaniei Pamantului, se supune poruncii acesteia (desi, ca un ecou al folclorului romanesc, razbate la el si gandul ca de omul dracului n-ai cum scapa cu una cu doua!).  
Nu pot sa nu tin seama si de episodul dinspre final (extrem de hazliu!), in care se povesteste cum a murit pocitania. Din nou se vadeste saga inteleapta din lumea satului, dezvaluind puterea de nestavilit a gurii rele de femeie, capabile sa faca a plezni de necaz un monstru!

A fost odata un imparat. El ajunsese la caruntete, si nu se invrednicise a avea si el macar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul imparat, sa aiba si el, ca toti oamenii, macar o starpitura de fecior, dara in desert.
Cand, tocmai, la vreme de batranete, iata ca se indura norocul si cu dansul si dobandi un drag de copilas, de sa-l vezi si sa nu-l mai uiti. Imparatul ii puse numele Aleodor. Cand fu a-l boteza, imparatul aduna Rasarit si Apus, Miazazi si Miazanoapte, ca sa se veseleasca de veselia lui. Trei zile si trei nopti tinura petrecerile si se chefuira si se bucurara, de o tinura minte cat traira.
Read More

Zgarcitul - Fabula de Esop

1 comment
Un om zgarcit a vandut tot ce avea si si-a cumparat o bucata mare de aur, pe care a ascuns-o sub pamant, langa un zid vechi si naruit. Indiferent ce avea de facut, in fiecare zi isi facea drum pe acolo, pentru a verifica daca a lui comoara era inca in ascunzatoare.

Unul din servitorii sai a vazut cat de des se ducea omul cel zgarcit in preajma vechiul zid, si si-a pus in gand sa afle despre ce era vorba. In cele din urma, si-a dat seama ca este vorba despre o comoara secreta, asa ca sapat in acel loc, a gasit bucata de aur si a furat-o.

In urmatoarea sa vizita la zidul ce statea sa se darame, zgarcitul a descoperit groapa goala, si a inceput sa isi smulga parul din cap si sa se vaiete in gura mare. Un vecin, vazandu-l coplesit de suparare si afland ce i se intamplase, i-a spus:"Nu te mai plange atata! Du-te si cauta o piatra mare, aseaz-o in groapa si inchipuie-ti ca aurul tau este in continuare acolo. Pentru tine va fi acelasi lucru, intrucat, chiar si atunci cand ai avut aurul in aceasta groapa, nu te-ai folosit in nici un fel de el".

Morala: Bogatia nefolosita este ca si inexistenta.


Articole asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii":

Greierele si furnica , fabula de Esop

Gasca cu ouale de aur - Fabula de Esop

Zgarcitul si invidiosul , fabula de Esop
Read More

Snoava Pacala avocat

19 comments
In snoava Pacala avocat, mucalitul personaj popular nu-si mai gaseste, ca de obicei, un musteriu pe care sa il traga pe sfoara, ci isi foloseste istetimea pentru a lua partea unui om nevoias, pe cale a ajunge victima inselaciunii ingenioase a unui lacom hangiu. Pacala dovedeste ca poate juca cu succes rolul de avocat, invingandu-l, in fata judecatorului, pe avarul hangiu printr-o logica la fel de stramba ca si a acestuia. Daca din cele cinci oua mancate de omul nevoias s-ar fi nascut cinci gaini care ar fi facut alte oua, de ce nu ar fi rodit in camp si graul fiert? Inca o ilustrare a intelepciunii ghiduse adeseori intalnita in floclorul romanesc.

 Cica era intr-un sat un om tare nevoias. De nevoias ce era, si-a lasat casa si a plecat sa-si cerce norocul in lume.
 Mergand el incotro il duceau ochii, deodata il apuca o foame nebuna. A tras la un han sa caute de-ale mancarii, insa el nu avea la el nici o para chioara.
    — Jupane, fa-ti bine si-mi da colea de-ale halelii, ca-mi ghioraie stomacul, duca-se si el la naiba ! Bani nu am insa cand ma intorc din drum, iti platesc.
Hangiul a fiert cinci oua, a taiat o bucata de paine si a dat omului.
Dupa ce si-a pus stomacul la cale, a plecat in lume. Dupa vreo douazeci de ani, s-a intors acasa si a dat pe la hanul unde ospatase el. Intra in han si spuse hangiului:
    — Jupane, iti mai aduci aminte ca am ospatat aicea, acum vreo douazeci de ani, si nu ti-am platit ? Ei, acuma am venit sa-ti platesc si vreau sa stiu cat costa.
    — Da, da. Imi aduc aminte. Ai mancat cinci oua si o bucata de piine.
    — Da, intocmai. Cat costa ?
    — Apoi, masa aceea costa doua mii de lei.
    — Cum vine asta, jupane ?
    — Da, asa vine. Caci daca nu-ti dadeam dumitale acele cinci oua, eu scoteam cinci gaini, care cresteau mari. Gainile, la rindul lor, scoteau pui, si daca socotesti din fir in par, este intocmai doua mii de lei.
    — Nu se poate asta, eu nu-ti dau dar nimica.
    — Daca nu dai, sa stii ca te trag la judecata. Omul a iesit, si mergea posomorat spre casa, cand numai ce se intalneste cu Pacala.
    — Da ce ai, romane, de-ti ploua asa ?
    — De, ca omul; fiecare cu necazurile lui.
    — Se poate sa stiu si eu ? Pe mine ma cam intereseaza toate fleacurile.
 Omul ii insira de la inceput toate cate se intimplase si cum, in cele din urma, il dase in judecata.
    — Fii pe pace ! Pentru asta trebuie sa fii tu asa posomorit ? Ia-ma pe mine avocat.
    — Te iau insa eu n-am fost niciodata la judecata.
    — Nu-i nimic. Da-mi mie hartie la mina.
 Zis si facut !
Dupa un timp de vreme, numai ce se pomeneste Pacala cu citatie, insa nu se duce la judecata. Vine a doua citatie. Acum lasa toate treburile balta si se duse. Cind se duse in fata judecatorului, judecatorul, cam rastit, il intreba:
    — De ce nu ai venit la primul proces, domnule ?
    — Sa vedeti de ce nu am venit, domnule judecator. Tocmai fierbeam niste grau ca sa-l saman, si nu puteam sa las graul pe foc, caci se strica.
    — Da cum vine asta ? Tu fierbi graul, si pe urma il sameni ?
    — Da, il fierb.
    — Si rasare ?
    — Da, dupa cum si ouale care le-a fiert jupanul au scos pui, si puii s-au facut gaini, si gainile au facut iar oua si asa mai departe.
Judecatorul, auzind asta, a achitat procesul.


Articole asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii":

Flacara lumanarii | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Datoria lui Nastratin Hogea |Nazdravaniile lui Nastratin Hogea
Read More

Magarul impodobit - Fabula de Ivan Krâlov

Lasa un comentariu!
Odata s-au intamplat
Un pasa la Tarigrad sa fie foarte bogat
Si sa aiba un magar pe care umbla calare,
Impodobindu-l frumos cu tacamuri scumpe foarte;
Deci mergand pe dansul la primblare,
Oamenii i se închina, dadu-se din drum deoparte;
Iar magarul socotea ca oamenii lui se inchina,
Si de-aceea se facuse mandru si foarte sumet,
Si asa de indraznet,
Ca pe ulita mergand, buzna peste oameni da,
Sau arunca din picioare spre a-i festeli cu tina,
Iar bietul popul rabda
Magarului cest obraznic de frica celui calare
Orice infruntare.
Odata insa magarul din grajd afara iesind,
Si viindu-i chef sa umble singur pe ulita mare,
Ca sa faca haz, vazand
Oamenii cum i se-nchina,
Au inceput sa si zburde, sa zvarle si sa-i loveasca.
Dar cine au fost de vina,
Daca oamenii cu parul au inceput sa-l stalceasca?
Deodata insa magarul socotea ca este saga,
Vazand insa mai tarziu ca saga era prea groasa,
Au fugit rusinat acasa,
Si atunci au inceput sa inteleaga
Ca toti magarii in lume sunt sade numai magari,
Fie cat de podobiti
Si cu aur poleiti,
Si aiba macar protectori pe toti boierii cei mari.

(Morala:)
Magarii, ca si ciocoii, intocmai se bizuiesc,
Cand se stiu proteguiti,
Si de intelepte sfaturi nicidecum nu se sfiesc,
Pan-cand nu sunt pedepsiti.

Traducere din limba rusa dupa Kralov de Constantin Stamati


Articole asemanatoare din blogul „Povesti pentru copii”:

Catarul ce-si lauda nobletea-fabula de Grigore Alexandrescu

Magarul in blana de leu - Fabula de Esop

Magarul si statuia - Fabula de Esop
Read More

Povestea Hansel si Gretel in engleza

5 comments
Aceasta este o varianta scurta, in limba engleza, a povestii Hansel si Gretel, de Fratii Grimm. Pentru a va face si mai placuta povestea, am introdus si un film (video) din categoria English Talking Book, in traducere Carte vobita (povestita) in limba engleza. Mi se pare o metoda excelenta de a invata copii limba lui Shakespeare. In acest scop, am redat, sub video, textul povestii, asa cum apare in film.

 

Hansel And Gretel

A Fairy Tale

Once upon a time, in faraway forest, there lived a poor woodcutter, his wife and their two young children. The boy's name was Hansel,  and the Girl was called Gretel.

 The woodcutter was so poor that the family had very little food to eat. So one night, the woodcutter's wife said, "We cannot take care of the children anymore. You must take them to the middle of the forest and leave them there."

The two children heard their parents talk and they were very scared. "We don't want to live in the forest!" they said to each other. So, the clever children came up with a plan to save themselves. That night, they quietly filled their pockets with tiny pebbles.

The next morning, as the woodcutter took them to the middle of the forest, Hansel and Gretel dropped the pebbles all along the way. When their father left them, all they had to do was to follow the line of pebbles back home!

The woodcutter and his wife were surprised to see the children back home."We must take them again tomorrow," they said. Hansel and Gretel were very worried now." All our pebbles are gone! What do we do now?" they cried.

 "I have an idea!" said Hansel. "We can drop bread crumbs this time!" So, the next morning, when the woodcutter took the children deep inside the forest to leave them there again, the children dropped crumbs of bread all along the way.

But sadly for the children, the animals and birds had eaten up all the crumbs! Now, Hansel and Gretel walked and walked but couldn't find their way back home.

Suddenly,hidden in the trees, they saw a strange house made of candy cookies, chocolale and everything delicious. "This is a gingerbread house!" cried gretel happily. The children were so hungry that they started gobbling up the house at once.

Now this house actually belonged to an old witch who loved to eat little children. Just as Hansel and Gretel were eating her yummy door,she pounced on them and locked them inside! " I shall fatten you up and eat you!" she said with a wicked laugh.

The wicked witch locked Hansel in a cage. Then, she turned to Gretel and said,"You! little girl! Help me light the oven!When it is hot, I shall cook your borther and eat him up!" Poor Gretel was so afraid!

Gretel quickly thought of a plan to save her brother. Just as the witch bent to check if the oven was hot, she gave her a pig push from behind. The witch fell into the oven with a scream and Gretel quickly locked the oven door with the witch inside!

Gretel rescued Hansel and the two children filled their pockets with all the witch's jewels. Finally, they managed to find their way back home and gave all the jewels to their mother and father. Thanks to the clever children, the woodcutter and his family were never poor or hungry ever again!


Daca ti-a placut, poti citi varianta integrala in limba romana: Hansel si Gretel, de fratii Grimm. Poveste (de Halloween) pentru copii

Read More

27 ianuarie 2013

Ursul si cei doi calatori – Fabula de Esop

2 comments
Doi oameni calatoreau linistiti impreuna atunci cand un urs le-a aparut pe neasteptate in cale. Unul dintre ei s-a catarat degraba intr-un copac, ascunzandu-se printre ramurile acestuia.

Cel de-al doilea, vazand ca e pe cale sa fie atacat, s-a aruncat la pamant iar, dupa ce ursul a ajuns la el si a inceput sa il miroase din cap pana in picioare, si-a tinut respiratia, prefacandu-se din rasputeri ca este mort.

Ursul a plecat curand de acolo, intrucat se spune ca nu se atinge niciodata de un trup neinsufletit. Dupa ce s-a asigurat ca fiara a ajuns departe, celalalt calator a coborat din copac si si-a intrebat in gluma prietenul ce ii spusese la ureche ursul.

Tovarasul sau i-a raspuns:”Mi-a dat un sfat bun! Sa nu calatoresc niciodata alaturi de un prieten care e gata sa ma paraseasca atunci cand se apropie un pericol”.

Morala: Necazurile pun la incercare sinceritatea prietenilor.

Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

BOURELUL SI URSUL-poveste de Fratii Grimm

Ursul si vulpea – Fabula de Esop

Maimutele si cei 2 calatori , fabula de Esop
Read More

26 ianuarie 2013

Cine sunt fetitele Powerpuff / Powerpuff Girls?

Lasa un comentariu!

Filmele de desene animate Powerpuff Girls / Fetitele Powerpuff au drept personaje pe Blossom, Bubbles, si Buttercup, trei fete de varsta  gradinitei, inzestrate cu supraputeri de catre asa-zisul lor tata, profesorul Utonium. Cuvantul Powerpuff, ar putea fi tradus din limba engleza in romana drept "suflul/rasuflarea puterii".  

In serialul produs de Hanna-Barbera pentru canalul de televiziune Cartoon Network, cele trei fetite Powerpuff isi apara de cele mai multe ori orasul (Townsville, o metropola americana plina de zgarie nori) de diferiti monstri, ticalosi, infractori si creaturi demonice,  chemate fiind in ajutor de catre primar. In plus, fetele se confrunta cu probleme specifice copiilor normali de varsta lor, precum pierderea dintilor, mersul la scoala, udarea patului (!), sau rivalitatea cu unii membri ai familiei.

Asa cum se arata in secventa de inceput ai fiecarui episod, Powerpuff Girls au fost create de profesorul Utonium in incercarea de zamisli „fetitele perfecte”, dintr-un amestec de  „zahar, mirodenie si tot ce este dragut” (aceste trei elemente fiiind colorate in bleu, verde deschis si roz). Din greseala, Utonium a scapat insa in compozitie o misterioasa „substanta chimica X” care, in loc de a produce „fetitele perfecte”, a dat nastere lui Blossom, Bubbles, si Buttercup (fiecare dintre ele fiind in posesia unuia din cele trei elemente de mai sus, care le-a determinat personalitatea), fetite daruite cu superputeri incluzand triplul atac frontal, zburatul, matrix, suprasimturile, tipetele sonice, supraforta, felina de foc, supraviteza, vederea cu raze X, gruparea in spirala, vederea caldurii, ochii bulbucati, dublarea imaginii, proiectarea energiei si aproape o totala invulnerabilitate.

Cele trei fete sunt caracterizate de o fata ovala, ochi extrem de mari, maini si picioare micute, lipsa nasului, urechilor, degetelor, gatului. Ele poarta rochite cu dungi orizontale negre alternate cu dungi de aceeasi culoare ca si ochii lor, ciorapei albi si pantofi negri.   

Blossom (nume insemnand in engleza floare) este conducatoarea autoproclamata a celor trei Powerpuff Girls, principalul element al personalitatii ei fiind substanta „tot ce este dragut”. Culoarea ei este roz, si are un par lung roscat, legat cu o funda rosie. Este cunoscuta pentru obiceiul de a vorbi liber, nestanjenita de nimic, si pentru atasamentul fata de profesorul Utonium. Blossom este cea mai hotarata si mai puternica dintre cele trei fetite, iar unica ei supraputere este cea de a ingheta obiectele cu rasuflarea ei.

Bubbles (numele ei avand semnificatia de „balonase”) este draguta si sensibila, elementul preponderent din personalitatea ei fiind zaharul. Este reprezentata de culoarea bleu si are parul blond, cu doua codite. Bubbles este foarte buna la inima si foarte amabila, insa se poate enerva amarnic si este in stare sa se lupte cu monstrii la fel de bine ca si surorile ei. Animalul ei preferat este o caracatita (in engleza „octopus”), pe care o alinta cu numele de Octi. Ea are capacitatea de a intelege limbile straine (precum spaniola, japoneza) si a comunica cu diferite animale (veverite, pisici, monstri), unica ei superputere fiind cea de a emite unde supersonice prin intermediul vocii ei.

Buttercup (in traducerea in romaneste floarea „Piciorusul cocosului”) este cea mai dura dintre cele trei fetite Powerpuff. Personalitatea ei este determinata de ingredientul mirodenie, are culoarea caracteristica verde deschis si un par negru si scurt. Ea este baietoasa, ii place sa se lupte fara a respecta regulile, cat se poate de dur, chiar salbatic, fara a avea vreun plan, fiind mereu gata sa intre in actiune. Buttercup este singura dintre Powerpuff Girl fara o unica supraputere. 
Read More

Ursul si vulpea – Fabula de Esop

2 comments
Un urs se lauda peste masura cu filantropia sa, zicand ca, dintre toate animalele, el este cel mai bland cu omul, avand pentru acesta un respect ata de mare incat nu s-ar fi atins nici macar de trupul sau mort.

O vulpe, auzind aceste vorbe umflate, i-a spus, zambind mieros,  ursului: „Oh, daca macar l-ai manca pe om numai mort, dar nu si viu”.

Morala: Nu trebuie sa astepti pana cand cineva moare pentru a-i arata respect./ Ai grija cu ce te lauzi!


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

BOURELUL SI URSUL-poveste de Fratii Grimm

VULPOIUL SI PISICA -poveste de Fratii Grimm

Zana vulpilor-poveste populara
Read More

Liliacul si nevastuicile – Fabula de Esop

Lasa un comentariu!
Un liliac cazut pe pamant a fost prins de o nevastuica si i-a cerut acesteia sa ii crute viata. Nevastuica a refuzat spunandu-i ca ea este, prin insasi felul ei de a fi, un dusman al tuturor pasarilor. Liliacul a asigurat-o ca el nu este de fel pasare, ci soarece, asa ca nevastuica l-a eliberat.

La scurt timp dupa aceea, liliacul a cazut din nou pe pamant si a fost prins de o alta nevastuica, pe care a rugat-o, la fel ca si pe cea dintai, sa nu il manance. Aceasta nevastuica a marturisit ca purta o mare dusmanie fata de soareci. Liliacul a asigura-o ca el nu e de fel soarece, ci pasare, si a scapat cu viata si de aceasta data.

Morala: Este un lucru intelept sa intorci intamplarile vietii in favoarea ta.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Iepurele,ariciul si liliacul - Fabula de Esop

Liliacul, pasarile si animalele - Fabula de Esop
Read More

25 ianuarie 2013

Poezii pentru copii de Otilia Cazimir

Lasa un comentariu!


Imaginaţi-vă ochii unei fetiţe mici şi iubite care priveşte cerul înstelat într-o noapte de iarnă...

Cu siguranţă,îngerii cei buni se oglindesc alături de tot binele din lume!

Alexandra Gavrilescu sau Luchi avea să devină poetesa care i-a încântat pe copiii multor generaţii  şi  pe

care noi o cunoaştem sub pseudonimul Otilia Cazimir.

Naşii ei literari au fost Sadoveanu şi Ibrăileanu, cei doi alegându-i numele din                                               
punct de vedere sentimental.

 Otilia Cazimir si George Toparceanu  au avut impreuna cea mai discreta poveste de dragoste din

istoria literaturii române.


Iată câteva poezii pentru copii scrise de Otilia Cazimir:



Baba Dochia

Toată noaptea au lătrat
Câinii de la jitărie
De gândeai că-i lupu-n sat,
Ce să fie?
Ce să fie?...

Ia, o babă cu cojoc
A mas noaptea, făra foc,
În desiş uscat de soc!

Acum vine pe-ndelete-
Că i-e drumul fără-grabă-
şi drept singura podoabă
Are-n plete
Un scaiete.

şi de sus, dintr-un ponor,
Poartă fetelor solie,
Că le-aduce mărţişor
Un banuţ de păpădie!


Pentru Tine, Primăvara

Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sărbătoare…

Zumzet viu prin zarzări.
Oare cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…

Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!


Mâtisorii

A ieşit răchita-n drum.
Ce-o mai fi şi asta, oare,
Că-i din cap până-n picioare
Numai motocei de scrum?…

Cu mlădiţele plecate,
Stă pe loc şi se socoate:
S-ar întoarce – nu mai poate,
S-ar ascunde –
N-are unde!

I-e ruşine de copii,
Că din mugurii-aurii
I-au ieşit, în loc de flori…
Mâţişori!


A înflorit o păpădie

Nici-o floare:
Numai pete mari, de soare
Sar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară.

Iese un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară
Se întinde drept spre cer
Pe codiţa lui de gumă.

Dar când vede că nu-i glumă
Că-i tot brumă
Şi-i tot ger
Îşi adună pămătuf,
În tecuţa-i vătuită,
Pentru o zi mai potrivita,
soarele călduţ, de puf!






























Read More

Amurg de iarna – Poezie de George Bacovia

Lasa un comentariu!
Poezia ”Amurg de iarna” este unul din pastelurile reprezentative ale lui George Bacovia. Elementele cadrului exterior sunt putine, dar cu atat mai sugestive. Metalul, albul, negrul (inspirat de corb), cristalul confera sugestia de rigiditate, amorteala sau paralizie sufleteasca. Singura miscare, cea a corbului, ne este nici ea extrem de dinamica, ci lenta, asemeni unei filmari cu incetinitorul, fapt relevat de verbul „a vasli”. De fapt, nu cred ca miscarea corbului ar exprima tensiunea interioara a poetului ci ceva mult mai simplu si mai grafic. Ambele strofe se termina cu versul-refren „Taind orizontul, diametral”.

Cercul alb al campiei („un imens rotund”) este despartit de linia neagra, orizontala a traiectoriei corbului. Cercul intretaiat de o linie este un simbol al absolutului (timp absolut, temperatura absoluta, etc), avand totodata, in simbolistica moderna, semnificatia oprire, capat, sfarsit. Din acest punct de vedere, poezia „Amurg de iarna” exprima mai curand o oprire a timpului, un final („amurg”) sau chiar o iminenta moarte.

Amurg de iarna, sumbru, de metal,
Campia alba - un imens rotund -
Vaslind, un corb incet vine din fund,
Taind orizontul, diametral.

Copacii rari si ninsi par de cristal.
Chemari de disparitie ma sorb,
Pe cand, tacut, se-ntoarce-acelasi corb,
Taind orizontul, diametral.

Ce altceva iti sugereaza poezia „Amurg de iarna” a lui Bacovia? Astept cu interes comentariile voastre!

Articole din acelasi domeniu in blogul „Povesti pentru copii”:

MIEZUL IERNII , poezie de Vasile Alecsandri

IARNA PE ULITA , poezie de George Cosbuc

Iarna - Poezie de Nicolae Labis
Read More

Cavalerul chel – Fabula de Esop

Lasa un comentariu!
Un cavaler ce isi ascundea chelia sub o peruca s-a dus intr-o zi la vanatoare. O pala de vant puternica si neasteptata i-a smuls de pe cap palaria si peruca, acest lucru facandu-i sa rada in hohote pe insotitorii sai.


Cavalerul si-a oprit calul si, plin de veselie, s-a alaturat rasetelor spunand:"Ce-i de mirare este ca desi parul care nu imi apartine da sa zboare de pe capul meu, el a uitat cu desavarsire omul pe capul caruia a crescut".

Morala: Mandria este prologul rusinii./ Mandria ta te poate impinge spre propria-ti rusine.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Bufonul si taranul - Fabula de Esop

Leul indragostit - Fabula de Esop

Chelul si musca - Fabula de Esop
Read More

Astronomul - Fabula de Esop

Lasa un comentariu!
Un astronom obisnuia sa mearga pe afara in fiecare noapte pentru a observa stelele. Intr-o seara, in vreme ce ratacea pe la marginea orasului, si se uita, plin de concentrare, catre cer, a cazut din intamplare intr-o fantana adanca.

 A inceput pe data sa se planga si sa se jeluiasca din cauza ranilor si zgarieturilor dureroase, si a strigat din toate puterile cerand sa fie ajutat.

Un vecin a alergat degraba catre fantana si, vazand ce se petrecuse, i-a zis astronomului:"Asculta, vechi prieten, de ce, in timp ce te straduiesti sa zaresti ce este in cer, nu ai deloc grija sa vezi ce se afla pe pamant?"


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Vulpea si strugurii - O fabula de Esop

Magarul si broastele - Fabula de Esop

Liliacul , pasarile si animalele - Fabula de Esop
Read More

24 ianuarie 2013

Jorinde si Joringel- poveste de Fratii Grimm

Lasa un comentariu!

Ati auzit de Castelul Blestemat?

Demult, tare demult trăia în acel castel o vrăjitoare tare rea şi puternică.
În timpul zilei, se prefăcea în bufniţă sau pisică şi ademenea păsările şi animalele pe care le tăia şi le mânca coapte.
Cât despre oameni..


Pe bărbaţi îi transforma în statui de piatră, iar fetele erau prefăcute în păsări şi închise în colivii, într-o cameră ascunsă din castel.

Vrăjitoarea a prins de-a lungul timpului multe fete...
Se spune că erau şapte mii, toate transformate în păsări minunate!

Tot pe atunci trăiau eroii poveştii noastre, doi tineri frumoşi, care se iubeau foarte mult.
Pe el îl chema Joringel şi pe fată Jorinde,iar fata era de o frumuseţe rară.
Cei doi se potriveau unul cu celălalt şi voiau să se logodească.
Într-o seară,cei doi au ieşit să se plimbe în tihnă, prin pădure, cum fac indrăgostiţii.
Soarele apunea şi o porumbiţă cânta cu jale pe ramura unui copac.
S-au aşezat lângă acel copac,în bătaia razelor obosite ale soarelui şi inimile au început să le bată cu putere, de parcă ar fi fost în pericol de moarte.
Ajunsesera prea aprope de castel...!
-Bu,hu hu,a strigat o bufniţă cu ochii ca jăraticul şi a zburat de câteva ori deasupra lor.
Puţin mai târziu, Joringel şi-a văzut iubita transformându-se într-o privighetoare ce cânta înfiorător de frumos.
Tânărul prefăcut în statuie nu putea să se lupte ca să-şi apere iubita şi viaţa! Nici măcar să plângă de jale şi de dorul ei.
Şi cum luna îşi făcuse apariţia pe cer,din tufişul în care era ascunsă bufniţa, a ieşit un băboi cu ochii rosii şi nasul coroiat, lung până la bărbie.
Mormăind o incantaţie a prins privighetoarea, şi-a intors faţa catre lună şi i-a spus îngerului Zachiel:
-Să-l dezlegi de vrajă, atunci când luna va fi în mijlocul cerului!
După ce şi-a revenit,tânărul s-a rugat disperat de vrăjitoare, dar în zadar.
-N-o vei mai vedea niciodată,i-a spus ea cu vocea ei pitigăiată.
A plecat tânărul cu inima frântă de durere şi s-a făcut cioban .
De multe ori, venea înapoi,spre castelul blestemat, dar îi era teamă să nu-şi piardă viaţa.
Într-o noapte binecuvântată, a visat cum găsise o floare roşie ca sângele curat,în mijlocul căreia se afla o nestemată mare şi frumoasă.
A rupt floarea şi a fugit cu ea la castel.
Cum atingea ceva cu floarea pierea orice vrajă. A visat-o şi pe Jorinde..
Dimineaţa, cu bucurie şi speranţă, a pornit să caute pe dealuri, pe câmpii, floarea miraculoasă şi nepreţuită.
Mult i-a trebuit, dar nu s-a lăsat!
După vreo zece zile de căutare, a găsit floarea cea roşie.În mijlocul ei era o boabă de rouă, mare cât nestemata din vis.
A luat floarea, a mers fără oprire şi a ajuns la castel. S-a apropiat cu teamă, dar a văzut că nu mai împietreşte.
Poarta castelului s-a deschis la atingerea florii.
A ascultat cu atenţie zgomotele din jurul lui şi în cele din urmă a găsit camera uriaşă unde erau păsările.
Vrăjitoarea tocmai le hrănea.
Simţind prezenţa lui Joringel, baba a luat colivia în care se găsea iubita lui vrăjită şi a încercat să dispară pe furiş.
Dar puterea dragostei şi a florii roşii au fost mai puternice.
Într-o clipită, tânărul a fost lângă ea, a atins colivia cu floarea şi apoi a atins-o şi pe babă.
Jorinde şi-a reluat înfăţişarea de fată frumoasă ,aşa cum era,iar baba şi-a pierdut puterile malefice.
Tinerii le-au ajutat şi pe celelalte fete vrăjite să-şi recapete înfăţişarea şi libertatea, apoi s-au întors acasă la ei şi au trăit o viaţă frumoasă şi fericită.

Traducerea si adaptarea @copiipovesti.blogspot.com
Povestile Fratilor Grimm

Read More

Ghicitori pentru copii si parinti

Lasa un comentariu!
Adeseori, ghicitorile sunt cat se poate de serioase, dar raspunsurile date la ele tind a fi ciudate sau hazlii. Copiilor le place sa se distreze, si ce poate sa ii amuze mai mult decat o ghicitoare bine ticluita? Va ofer, mai jos, o colectie de ghicitori ce sper a aduce un zambet pe buze atat copiilor, cat si parintilor...

Ce anume nu pune nici o intrebare dar iti cere sa raspunzi!
(Telefonul!)

Ce se afla deasupra capului dar sub fesul tau?
(Parul tau!)

Daca arunci o piatra alba in Marea Neagra, ce se intampla cu ea?
(Se uda!)

Am o mica casa in care locuiesc singur. Casuta mea nu are nici usi, nici ferestre, si daca vreau sa ies afara trebuie sa ii sparg zidul. Ghici cine sunt?
(Un pui de pasare intr-un ou!)

De ce pasarile calatoare zboara toamna catre sud?
(Pentru le-ar lua prea mult timp ca sa mearga pe jos!)

Ce anume iti apartine, dar este folosit mai mult de oamenii din jurul tau?
(Numele tau!)

Care este lucrul cel mai potrivit pentru a-l da parintilor tai de Craciun?
(O lista cu cadourile pe care ti le doresti!)

Ce ii spune cubul de gheata congelatorului?
(Nu mai fi atat de rece cu mine!)

Infinge-ti degetele in ochii mei si imi voi deschide larg falcile. Sunt mereu gata sa ma mananc stofe, hartii sau cartoane. Ghici cine sunt?
(Foarfecele!)

Ce anume se ridica atunci cand poiaia cade peste noi?
(O umbrela!)

Ce se infasoara in jurul copacului dar nu patrunde niciodata in el?
(Scoarta copacului!)

Ce aduce laolalta doi oameni dar nu atinge decat pe unul dintre ei?
(Verigheta!)

Ce se pune pe masa, se taie, dar nu se mananca niciodata?
(Un pachet cu carti de joc!)

Sunt singura care iti spune mereu adevarul. Iti arat tot ceea ce vad. Ma poti gasi in tot felul de forme si marimi. Ghici cine sunt?
(Oglinda)

Ce anume este plin de gauri dar tine apa in el?
(Un burete!)

Cine zboara fara aripi?
(Timpul!)

Unde gasesti drumuri fara masini, paduri fara copaci si orase fara case?
(Pe o harta!)

Care sunt singurele doua lucruri pe care nu le poti manca la pranz?
(Cina si micul dejun!)

Ce anume are limba, nu poate merge, dar se plimba mereu?
(Pantoful!)

Ce gasesti o singura data intr-un corn si de doua ori mai mult intr-un cozonac?
(Litera O!)

Ce creste atunci cand mananca, dar moare atunci cand bea?
(Focul!)

Ce lucru arunci cand ai nevoie de el, dar il iei inapoi la tine atunci cand nu il  mai folosesti?
(Ancora!)

Ce servesti dar nu poti manca?
(O minge de tenis!)

Ce trece prin dreptul soarelui fara a avea umbra?
(Vantul!)

Ce poate fi inghitit, insa te poate inghiti si pe tine?
(Apa!)

Cu cat faci mai multi, cu atat mai multi lasi in urma. Ghici ce sunt?
(Pasii!)

Daca ma jupuiesti n-am sa plang, dar o sa te fac pe tine sa plangi. Ghici cine sunt?
(Ceapa!)

Daca il ai, nu vrei sa-l spui; daca-l spui, nu-l mai ai. Ghici ce este?
(Un secret!)


Stii vreo ghicitoare frumoasa si isteata? De ne ne-o spui si noua (in comentarii)?

Articole asemanatoare din blogul „Povesti pentru copii”:

Ghicitori populare despre animale
Read More

23 ianuarie 2013

Iarna - Poezie de Nicolae Labis

1 comment
In poezia Iarna, Nicolae Labis impleteste clasicele versuri ale lui Vasile Alecsandri cu stilul afectiv-ironic al lui Minulescu intr-o forma cat se poate de ritmata, cu o rima precisa si sugestiva, asemanatoare unei bucati muzicale a lui Mozart.  Iarna este personificata de o "doamna", purtata in "calesti" de vijelii, aidoma Craiesei zapeziii, din povestea cu acelasi nume de Hans Christian Andersen. Nicolae Labis rememoreaza atmosfera anotimpului rece de la tara, marcata de animale din ograda, mancarea (painea) gatita la soba din casa, si povestile sau basmele din foclor depanate de cine altcineva decat de un bunic, o intruchipare a intelepciunii si memoriei populare. Nimic nu poate egala desigur versurile poeziei Iarna, asa cum le-a pus pe hartie Nicolae Labis...

Totu-i alb in jur cat vezi
Noi podoabe pomii-ncarca
Si vibreaza sub zapezi
Satele-adormite parca.
Doamna Iarna-n goana trece
In calesti de vijelii –
Se turtesc de geamul rece
Nasuri carne si hazlii.
Prin odai miroase-a paine,
A fum cald si amarui
Zgreaptana la usa-un caine
Sa-si primeasca partea lui…
Tata iese sa mai puna
Apa si nutret la vaca;
Vine nins c-un fel de bruma
Si-n mustati cu promoroaca.
Iar bunicul desfasoara
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioara
Despre vremuri de-odinioara,
Vremi ce-n veci n-au sa mai fie.

Va astept cu alte comentarii despre poezia Iarna de Nicolae Labis sau alte subiecte literare care va intereseaza!

Articole asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii":

MIEZUL IERNII , poezie de Vasile Alecsandri

IARNA PE ULITA , poezie de George Cosbuc
Read More

Care este numele printesei din povestea Printesa si bobul de mazare?

Lasa un comentariu!
Acum stiu  numele printesei din frumoasa poveste a lui Andersen "Printesa si bobul de mazare" !

E un nume secret care vine din adancul sufletului marelui povestitor si care ne invata pe toti sa fim mai

sensibili, afectuosi, sa avem  cultul frumosului, al lucrurilor veritabile si pe care sa le pretuim ca atare!

Si toate acestea le putem castiga prin citit si invatat.

Nimic nu e usor! :)

Dar daca vrei sa stii care este numele printesei din poveste poti viziona videoclipul de mai jos.


In limba engleza numele printesei ei este "Real Princess".

Si o Printesa  adevarata este greu de gasit si in basme,dar mai ales in viata reala!

 Povestea lui Andersen  o poti gasi de citit intr-o versiune frumoasa in articolul Printesa si bobul de mazare.
Read More

22 ianuarie 2013

Povestea stejarului care avea picioare-dupa o legenda populara romaneasca

Lasa un comentariu!


Cu multi ani in urmă, pe când copacii aveau picioare,
trăia undeva un om foarte bogat şi de două ori mai zgârcit.
Dacă ar fi putut, ar fi înghiţit lumea întreagă, de zgârcit ce era.

Odată,omul acesta care nu ştiu ce căuta în pădure,
văzând o mândreţe de stejar s-a gândit să aibă şi acel copac pentru sine si i-a spus :
- Vino cu mine la coliba mea, că eu nu am nici lemne,nici pomi...!
Stejarul n-a mai stat pe gânduri, ci a pornit cu omul către casa lui.
Pe drum, omul prefăcându-se obosit de atâta mers, i-a mai spus copacului:
- Tu eşti tare si mare, du-mă  şi pe mine la coliba mea, că nu mai pot de obosit ce sunt!
Stejarul a aşteptat până s-a urcat omul pe o creangă, apoi a pornit spre casa lui.
Mergând aşa, au ajuns lângă un câmp mănos unde păştea un bou gras.
Aici,i-a venit zgârcitului poftă de friptură şi i-a zis stejarului :
-Lemne voi avea, însă m-aş bucura tare mult dacă aş avea şi carne de fripturică..!
Cum ar fi, dacă tu ai omorî boul acesta şi l-am lua cu noi în coliba mea?
Stejarul s-a apropiat de bou şi lovindu-l cu o creangă groasă în frunte,l-a trântit la pământ.
Apoi l-a luat pe crengile sale şi au plecat mai departe.
Pe drum s-au întâlnit cu o trăsură în care era un butoi cu vin proapat si parfumat ;
Vizitiul dormea.
Şi zgârcitul cu pofta în nas, hop şi el:
— Lemne şi carne voi avea, dar nu am vin.
Cum ar fi oare daca ai ridica tu butoiul acela pe crengile tale, ca să-l ducem la coliba mea ?
Stejarul nu spuse nimic, ci apropiindu-se de car, ridică butoiul pe crengile sale şi porni mai departe la drum.
După un timp,au ajuns lângă o biserică mica.
Şi hapsânul spuse catre stejar :
— Lemne voi avea, carne voi avea, vin voi avea!
Dar n-am cratiţă unde sa-mi prăjesc carnea!
Cum ar fi daca ai lua tu clopotul acela din turnul bisericii sa-mi fac din el câteva oale?
Stejarul nici acum nu a zis nimic, ci apropiindu-se de turn şi-a întins o creangă înăuntru,
şi a scos clopotul afară.
Tocmai când voia el sa-l anine de o creangă, din cer s-a ivit un trăznet puternic care a făcut scrum şi stejarul şi omul şi butoiul.
Numai clopotul a rămas întreg.

Oamenii din sat au aşezat clopotul în turn, la locul lui.
De atunci însă, copacii sunt pedepsiţi să nu se mişte din locul lor.


imaginea ii apartine lui http://lunaticrambler.tumblr.com/
Read More

21 ianuarie 2013

Cei 3 purcelusi - Desen animat (film/video)

Lasa un comentariu!
Cei 3 purcelusi este un film de scurt metraj lansat pe 27 mai 1933, de compania United Artists, produs de Walt Disney, si regizat de Burt Gillet. Bazat pe povestea cu acelasi nume, numit "Silly Simphony", filmul "Cei 3 purcelusi" a castigat in 1934 premiul pentru "Cel mai bun subiect scurt: Desene animate" al Academiei americane de film. In anul 1994, a fost votat pe locul 11 intre cele mai bune desenate animate ale tuturor timpurilor...


Daca ti-a placut acest video, poate ti-ai dori sa recitesti aici Povestea celor trei purcelusi
Read More

19 ianuarie 2013

Printul fericit - Poveste de Oscar Wilde (I)

21 comments
Sus de tot, deasupra orasului, pe o coloana foarte inalta, era asezata statuia Printului Fericit. Era acoperita intru totul cu foite subtiri de aur, in loc de ochi avea doua stralucitoare safire, iar un mare rubin rosiatic ii impodobea manerul sabiei.


Printul Fericit era foarte admirat de oameni. "Este la fel de frumos precum un paun", a spus odata unul din consilierii orasului, care isi dorea sa capete reputatia de a avea gust artistic; "dar nu la fel de folositor", a adaugat el, temandu-se ca nu cumva locuitorii orasului sa il considere lipsit de simt practic, un lucru pe care de altfel il avea din plin.

"De ce nu poti fi la fel ca si Printul Fericit?", si-a intrebat odata o mama indurerata micul baiat ce plangea pentru ca nu i se putea darui luna. "Printul fericit nu plange plange niciodata pentru nimic din ce si-ar dori", a mai spus ea.

"Sunt multumit ca mai exista pe lume cineva care poate fi fericit", a zis intr-o alta imprejurare un om incarcat de dezamagiri in vreme ce privea minunata statuie.

"Arata exact ca un inger", au spus copii orfani, atunci cand ieseau din biserica, investmantati in mantiile lor stacojii si sortuletele lor curate ca neaua.

"De unde stiti asta?", i-a intrebat profesorul de matematica, "nu ati vazut niciodata vreun inger".

"Ba am vazut, in visele noastre", i-au raspuns copii, iar profesorul de matematica s-a incruntat si s-a uitat sever la ei, pentru ca nu ii placeau copiii care visau.

Intr-o noapte, a zburat peste oras o mica randunica. Prietenii ei plecasera deja in Egipt, cu sase saptamani mai inainte, dar ea ramasese in urma, pentru ca se indragostise de cea mai frumoasa trestie. O intalnise la inceputul primaverii, atunci cand zbura deasupra raului dupa o mare molie galbena, si fusese atat de mult atrasa de trupul zvelt al trestiei incat se oprise sa vorbeasca cu ea.

"As putea oare sa te iubesc?", a spus randunica, careia ii placea sa spuna lucrurilor pe nume, iar trestia a facut o plecaciune in fata ei. Asa s-a facut ca randunica a zburat apoi in jurul ei, atingand apa cu aripile ei, dand nastere unor mici valuri argintii. In acest fel, randunica ii facea curte trestiei, un lucru care a durat intreaga vara.

"Este o poveste de dragoste ridicola", au spus celelalte randunele, "aceasta trestie nu are bani, si are prea multe rude", un fapt cat se poate de adevarat pentru ca malurile raului era plin de astfel de trestii. Dupa aceea, odata cu venirea toamnei, randunele au plecat.

Ramasa singura, randunica a inceput sa se plictiseasca de iubita ei trestie. "Nu stie sa faca conversatie", si-a zis ea, "si ma tem ca este prea cocheta, pentru ca mereu flirteaza cu vantul". Intr-adevar, ori de cate ori batea vantul, trestia se apleca dupa el cu cele mai gratioase miscari vazute vreodata. "Sunt de acord ca este statornica", a continuat randunica, "dar mie imi place sa calatoresc, asa ca sotioarei mele ar trebui sa ii placa la fel de mult calatoriile".

"Vrei sa vii cu mine?", i-a spus in cele din urma randunica trestiei. Trestia insa a dat din cap intr-o parte si in cealalta, intrucat era foarte atasata de casa ei.

"Ti-ai batut joc de mine", a strigat atunci randunica. "Din cauza ta nu am ajuns la piramide. La revedere!", si a zburat fara sa se mai uite inapoi.

Dupa ce a zburat o zi intreaga, randunica a ajuns in oras. "Unde as putea sa stau?", s-a intrebat ea. "Sper ca orasul s-a pregatit pentru venirea mea".

Chiar atunci, a zarit statuia de pe inalta coloana. "Voi sta aici", a decis ea, "este un loc bun, cu o multime de aer proaspat", si a aterizat chiar la picioarele Printului fericit.

"Hei, am un dormitor din aur", si-a spus in sinea ei in vreme ce se uita in jur, si s-a pregatit de culcare. Chiar atunci insa cand si-a pus capsorul sub aripa, o mare picatura de apa a cazut peste ea. "Ce lucru ciudat!", a strigat randunica, "nu este nici un nor pe cer, stelele stralucesc cat se poate de tare, si totusi ploua. Clima din nordul Europei este cu adevarat jalnica. Trestiei ii placea ploaia, dar acest lucru era singurul ei egoism".

A cazut, apoi, inca o picatura.

"Statuia asta nu ma poate adaposti de ploaie?" a zis randunica. "Mai bine imi gasesc un hoceag bun", si s-a decis sa plece de acolo.

Inainte insa de a-si deschide aripile, a picat un al treilea strop, ea s-a uitat in sus si a vazut, ah, oare ce o fi vazut?

Ochii Printului fericit erau plin de lacrimi, iar lacrimile i se rostogoleau pe obrajii sai de aur. Fata sa era atat de frumoasa sub lumina lunii incat mica randunica s-a simtit cuprinsa de mila.

"Cine esti tu?", a intrebat ea.

"Eu sunt Printul fericit".

"Atunci de ce plangi?", l-a intrebat randunica, "aproape ca m-ai udat leoarca".

"Atunci cand am fost in viata si am avut o inima de om", a raspuns statuia, "nu am stiut ce sunt lacrimile, pentru ca am trait in palatul din Sans-Souci, unde tristetea nu avea voie sa intre. In timpul zilei ma jucam cu tovarasii mei in gradina, iar seara conduceam dansul din marele hol al palatului. Imprejurul gradinii era un zid foarte inalt, dar nu mi-a pasat niciodata de ce se afla dincolo de el, intrucat tot ce ma incojura era atat de frumos. Curtenii mei ma numeau Printul fericit, si eram cu adevarat fericit, daca placerea inseamna fericire. In acest fel am trait, si asa am si murit. Iar acum , cand sunt mort, mi-au ridicat o statuie atat de inalta incat pot zari toata uratenia si saracia din orasul meu, si, desi inima mea este facuta din plumb, nu ma pot impiedica sa nu plang".

"Cum, nu este facut cu totul din aur?", a zis in sinea ei randunica. Era prea politicoasa pentru a face o astfel de remarca cu glas tare.

"Departe", a spus printul cu o voce melodioasa, "departe de aici, pe o mica strada se afla o casa amarata. Una din ferestre este deschisa, si prin ea vad cum o femeie sta asezata la masa. Fata ei este slaba si obosita, si are niste maini rosii, aspre, intepate de ace, pentru ca este croitoreasa. Ea brodeaza florile suferintei pe o rochie de satin pentru cea mai frumoasa dintre domnisoarele de onoare ale reginei, ce o va purta la urmatorul bal al curtii regale. In coltul camerei, intr-un pat, baietasul ei zace bolnav. El are febra, si vrea sa manance portocale. Mama lui nu are insa ce sa-i dea decat apa din rau, si din aceasta pricina plange cu lacrimi amare. Randunica, randunica, mica randunica, nu ai vrea sa ii duci tu rubinul din manerul sabiei mele? Picioarele imi sunt prinse in acest piedestal si nu pot face nici o miscare".

Citeste a doua si ultima parte a acestei frumoase istorisiri in articolul: Printul fericit - Poveste de Oscar Wilde (II)
Read More