Intr-o noapte scaldata de lumina lunii, o vulpe ce dadea tarcoale unui cotet de gaini a zarit un cocos cocotat mult prea sus pentru a-l putea inhata. „Vesti bune, vesti bune!” a strigat vulpea.

„Ce se-ntampla? Ce-i cu galagia asta?” a zis cocosul.

„Regele Leu a dat o lege prin care s-a hotarat sa se faca pace intre toate vietuitoarele. Animalele nu mai au voie sa faca vreun rau pasarilor,  trebuind sa traiasca impreuna cu ele intr-o fratesca prietenie.”

„Bune vesti, cu adevarat,” a raspuns cocosul, „si vad ca vine incoace cineva caruia o sa-i putem impartasi aceste stiri minunate.” Dupa ce a grait aceste cuvinte, si-a intins gatul, uitandu-se in departare.

„Pe cine vezi de acolo?” l-a intrebat vulpea.

„Pe nimeni altul decat pe jupanul caine, care se-ndreapta grabnic catre noi. Vai, dar de ce pleci asa de repede?” a continuat el, insa vulpea isi luase deja talpasita. „Nu vrei sa te opresti si sa-i vestesti si cainelui despre infratirea si pacea ce va domni intre pasari si animale?”

„As face-o bucuroasa,” i-a spus vulpea, „insa mi-e teama ca el n-a auzit inca despre noua lege a regelui Leu.”

Morala: Adeseori, siretenia se pacaleste pe ea insasi.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Cainii si vulpea – Fabula de Esop

Cocosul si perla – Fabula de Esop

Cainele, cocosul si vulpea – Fabula de Esop