Vulpea si taietorul de lemne – Fabula de Esop

O vulpe fugarita de copoi s-a intalnit candva cu un taietor de lemne ce tocmai reteza un stejar si l-a rugat sa ii arate un loc sigur unde se putea ascunde. Taietorul a sfatuit-o sa-si gaseasca adapost in propria lui coliba, asa ca vulpea s-a strecurat acolo, pitindu-se intr-un colt al incaperii.

Curand au aparut si vanatorii impreuna cu copoii sai, si l-au intrebat pe taietorul de lemne daca nu cumva vazuse trecand pe acolo o vulpe. Omul a spus cu voce tare ca nu o zarise, aratand totusi cu mana, in vreme ce vorbea, catre coliba unde se ascundea vulpea. Vanatorii nu i-au luat in seama semnele, ci au dat crezare vorbelor sale, asa ca s-au grabit sa se intoarca in padure in cautarea prazii lor.

Imediat ce au disparut vanatorii, vulpea a plecat fara a-i da nici o atentie taietorului de lemne, iar acesta a strigat, cu repros, in urma ei, „Animal nerecunoscator, imi datorezi viata si, cu toate acestea, te desparti de mine fara nici macar o vorba de multumire.” Vulpea i-a raspuns, „Intr-adevar, ar fi trebuit sa iti multumesc din toata inima daca faptele tale ar fi fost la fel bune ca si cuvintele tale,  si daca mainile tale nu ti-ar fi tradat vorbirea.”

Morala: Suntem raspunzatori atat pentru vorbele cat si pentru faptele noastre.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Vulpea si corbul – Fabula de Fedru

Vulpea si masca – Fabula de Esop

Vulpea si maimuta – Fabula de Esop

Diana Popescu

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu