Diavolul cu trei fire de par de aur - Poveste de Fratii Grimm (I)

Diavolul cu trei fire de par de aur este o poveste germana, culeasa de Fratii Grimm, si inregistrata ca basmul nr. 29. Acest basm l-a influentat pe J. R. R. Tolkien in scrierea sa "Povestea lui Bren si Luthien", in care regele elfilor Thingol ii da o insarcinare imposibila petitorului muritor al fiicei sale, aceea de a obine una din cele trei Silmariluri din coroana de fier al lui Morgoth. 

Odata ca niciodata, o femeie sarmana a dat nastere unui baietel si pentru ca acesta venise pe lume cu o caita pe cap, i s-a prezis ca la varsta de 14 ani o va lua de sotie pe fiica regelui.
Curand dupa aceea, s-a intamplat ca regele sa vina, deghizat in niste haine de negustor, in satul unde se nascuse baiatul. Fara ca nimeni sa-si dea seama cu cine avea de a face, el i-a intrebat pe oameni ce era nou prin acele locuri, iar ei i-au raspuns, "Tocmai a fost adus pe lume un baietel cu o caita pe cap. Oricine se naste astfel are mare noroc in viata, iar lui i s-a prevestit ca se va casatori cu fiica regelui in cel de-al patrusprezecelea an al sau."

poveste de fratii grimm

Regele, care avea un suflet rau, s-a maniat la auzul acestei profetii, asa ca a mers la parintii copilului si le-a spus, "Voi sunteti oameni saraci. Da-ti-mi mie baiatul si voi avea grija sa nu-i lipseasca nimic." La inceput, cei doi au refuzat, dar, intrucat strainul le-a oferit o multime de aur, s-au gandit, "Este un copil norocos si, indiferent prin ce va trece, totul ii va merge bine." Asadar, pana la urma, au acceptat oferta regelui si i-au dat copilul!

Rege l-a pus intr-o ladita si a mers calare pana a ajuns la o apa adanca, in care  aruncat-o fara mila, zicandu-si in sinea sa, "Am scapat de un petitor nepotrivit pentru fata mea."

Ladita nu s-a scufundat, ci a fost purtata de valuri asemeni unei mici barci, fara ca nici macar un strop de apa sa patrunda in ea. In acest fel, a plutit pana in apropierea capitalei regatului, oprindu-se in dreptul stavilarului unei mori. Un ucenic al morarului, care din intamplare privea spre rau, a observat ladita si a tras-o afara din apa cu un carlig, gandindu-se ca a pus mana pe o mare comoara. Atunci cand a deschis-o insa , a gasit inaluntrul ei un baietel frumos, sanatos si plin de viata. Ucenicul l-a dus morarului si sotiei sale si, pentru ca acestia nu aveau nici un copil, s-au bucurat si l-au crescut ca pe un fiu, cat au putut mai bine.

Odata, prins fiind pe drum de o furtuna, regele s-a adapostit la moara si i-a intrebat pe sotii ce o stapaneau daca tanarul inalt de langa ei era fiul lor. "Nu," au raspuns ei, "este un copil gasit. In urma cu 14 ani, plutea catre stavilarul morii intr-o ladita, pe care un ucenic a scos-o din apa." Regele si-a dat seama ca acel tanar nu putea fi altcineva decat copilul pe care il aruncase in rau, si i-a spus morarului si sotiei lui, "Bunii mei oameni, n-ar putea sa-mi duca el o scrisoare catre regina? L-as rasplati cu doi galbeni." "Asa cum porunceste regele," s-au invoit cei doi, si i-au spus baiatului sa se pregateasca de drum. Regele a asternut cateva randuri pe o hartie, transmitandu-i reginei, "Imediat ce acest tanar iti aduce scrisoarea de fata, porunceste sa fie ucis si ingropat! Vezi sa fie totul gata atunci cand ma intorc acasa!"

Baiatul a plecat cu scrisoarea regelui, dar s-a ratacit , si, catre seara a ajuns intr-o deasa padure. In mijlocul intunecimii din codru, a zarit o luminita si s-a indreptat catre ea. In cele din urma, a ajuns in fata unei colibe. Atunci cand a pasit inauntru, a dat ochii cu o femeie batrana ce se incalzea de una singura langa soba. Ea a tresarit la vederea baiatului, apoi l-a intrebat, "De unde vii si incotro iti este calea?"

"Vin de la moara," i-a raspuns el, "si vreau sa ajung pana la regina pentru a-i da o scrisoare, dar m-am pierdut prin padure. Pot sa raman aici peste noapte?" "Sarman baiat," i-a zis femeia, "ai ajuns chiar in barlogul hotilor si atunci cand se vor intoarce acasa, te vor omori!" "N-au decat sa vina," a exclamat tanarul, "nu-mi este teama si, pe de alta parte, sunt atat de obosit incat nu pot merge mai departe." Apoi, s-a ghemuit pe o banca si a adormit.

Imediat ce hotii au ajuns, au intrebat, furiosi, cine era baiatul care tragea aghioase in casa lor. "Vai," le-a grait batrana, "nu e decat un copil nevinovat ce s-a ratacit prin codru. Mi s-a facut mila de el si l-am lasat inauntru. Duce un ravas catre regina." Talharii au deschis scrisoarea si au citit-o, afland astfel ca baiatul urma sa fie omorat atunci cand ajungea la curtea regala. Desi pacatosi, inima li s-a infiorat de compatimire si s-au gandit sa-l ajute. Capeteania lor a rupt scrisoarea si a scris o alta, in care se spunea ca baiatul trebuie sa fie casatorit cat mai repede cu fiica regelui. L-au lasat sa doarma in pace pana a doua zi dimineata, iar cand s-a desteptat i-au dat ravasul si l-au indrumat cum sa iasa din padure.

Regina a primit scrisoarea, a citit-o si, fara nici o intarziere, a pregatit o nunta plina de fast, in cadrul careia fiica regelui s-a maritat cu norocosul baiat. Pentru ca era chipes si bun la inima, ea a trait fericita si multumita alaturi de el.

Dupa o vreme, regele s-a intors la palatul sau si a vazut ca profetia se implinise, copilul nascut cu caita pe cap fiind casatorit cu fiica sa. "Cum de s-a intamplat asa ceva?!" a racnit el. "Am dat o alta porunca in scrisoarea mea!" Regina i-a dat ravasul pentru a vedea cu ochii lui ce era scris in ea. Regele si-a dat seama dintr-o privire ca fusese schimbata. L-a intrebat pe baiat de ce adusese un alt ravas si nu pe cel pe care i-l inmanase. "Nu stiu nimic despre asta," a protestat el, "trebuie sa fi fost inlocuita noaptea, atunci cand am dormit in padure."

Cuprins de manie, regele a strigat,"Pe mine nu ma duci cu presul! Cel care se insoara cu fata mea trebuie sa-mi aduca din iad cele trei fire de par de aur ale diavolului. Fa acest lucru, si te voi lasa sa-mi pastrezi fiica." Baiatul cel norocos i-a raspuns, "Iti voi aduce firele de par de aur, nu-mi este deloc teama de diavol."

Buratino si cheita de aur - Poveste de Tolstoi

Danila Prepeleac - Basm de Ion Creanga

Cheia de aur - Poveste de Fratii Grimm

Diana Popescu

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu