Povestea scaiului- poveste populara romaneasca

Iata, Povestea scaiului o poveste populara romaneasca, uitata de lume,  pe care am gasit-o intr-o culegere- comoara, de folclor romanesc,  pe care nu am putut s-o tin numai pentru mine si vreau s-o impart cu toti care au suflet de copil.  Pedeapsa unui ciobanas primita de la Dumnezeu, pentru neghiobia sa, ma face sa ma gandesc la zicala: "Dupa fapta si rasplata".
Lectura placuta!

O fost odata cand o fost, ca daca n-ar fi fost nu s-ar povesti.
O fost odata un baiet; el n-avea nici mama, nici tata si umbla, uite asa, de capul lui.
Un cioban, de la o stana, care venise in sat dupa duhan, il intalneste umbland drumurile si, fiindca el avea nevoie de un strungar, intreba pe baiet, n-ar merge cu el la stana? Ca acolo va manca cas, urda, jintita, balmus si alte mancari ciobanesti si sanatoase. Baietul, care, dupa cum v-am spus, n-avea parinti, nici rude, se prinde ca merge si se lua cioban. La inceput i-o mers bine baietului; dar mai pe urma, invechindu-se sita, incepura a-l pune mai la toate treburile.
De multe ori n-avea vreme baietasul nici sa manance, caci si la stana sint treburile ca si la o gospodarie.
O data, trudit cum era, un cioban il mana dupa apa. Ducandu-se la izvorul din vale, gaseste o mieluta slaba si urata de nu-ti venea sa te uiti batir la ea. Baietul o ie in brate, o duce la stana s-o pune in culcusul lui. Cand il vazura ciobanii cu spurcaciunea ceea, ii hotarara ori s-o taie, sa nu se mai chinuiasca, ori s-o arunce la naiba, ca li-i sila de ea. Baiatul, vazand ca n-are s-o poata creste acolo, a dosit-o in niste tufe. Acolo, ingrijind-o, a scos din mieluta o oaie de-ti era mai dragu sa te uiti la ea. Mieluta sa tinea intotdeauna de baiat, precum cainele de stapan, si cand dadea baietul peste cate un necaz, ea-l povatuia ce sa faca, ca era nazdravana.
Stana unde era baietul era aproape de Mama-Padurii. Intr-o sara, cam pe la cantatori, cum stateau ciobanii in jurul focului si piciiau din pipe, numai ce aud un chiot zdravan in padure; chiuise Mama-Padurii.
Unul din ciobani zise: hai sa chiuim si noi; ca poate e vr-un om ratacit prin padure.
Mieluta spuse baietului in soapta ca el sa nu chiuie, ca va fi rau de dansul.
Ciobanii, luandu-se dupa gura celui ce i-o indemnat, a tras o chioara de s-o rasunat muntele; si cum o chiuit o si murit.
Baietului, ascultand pe mieluta, nu i s-o intamplat nimic.
Intr-o vreme, veni pe-acolo Mama-Padurii. La stana nu era decat  baietul si ciobanii lungiti la pamant. Mama-Padurii intreba pe baiat:
- Tu nu dormi?
- Nu, raspunse baietul.
- Ia, de taie-mi, mai baiete, o oaie grasa, ca sa ma ospatez cu ea ca tare mi-i foame.
Baietul se aseza pe lucru numaidecat, ca era harnic, para de foc.
Mieluta sopti insa baietului:
- Mama-Padurii vrea sa te prapadeasca si sa te chiorasca. Cand a fi carnea fierbinte si fripta si ai sa i-o pui dinainte, ea are sa te pocneasca cu carnea in ochi. Cum te-i duce insa la ea, inainte de a pune friptura jos, carpeste-o tu, intai, ca are sa chiorasca ea, si iute sa te imbraci in pielea oaiei ce vei jupui.
Cand friptura era gata, Mama-Padurii sosi. Baietul, nici una, nici alta, ie o hapchina de friptura si lichi! in ochii matahalei, care chiori de durere si usturime. Baietul, intr-un buc se imbraca in pielea oaiei ce-o taiase.
Mama-Padurii incepu a cotrobai si a cauta pe baiet sa-l prapadeasca; el insa se ferea bine. Cand ea era intr-o parte, el fugea in alta. Cand Mama-Padurii il intreba de-i acolo, el raspundea ca da.
Tot scotocind sa-l prinda, numai ce se trezi baietul cu oi cu tot in ograda unor curti mari si frumoase. Mama-Padurii achipuia si numara pe fiecare oaie si-i dedea drumul. Baietul, fiind imbracat ca oile, scapa si el de la moarte si se duse cu turma iar la stana, si n-o mai fost suparat de Mama-Padurii.
Baietul nu fusese de 20 ani la biserica, sa se roage ziditorului, in casa Domnului. Spuse gandul mioritei, care-l sfatui sa se duca.
- Du si un cas frumos jertfa, si dupa ce vei iesi de la biserica sa vii intins la mine.
Intre stana si satul unde era biserica era un parau hat marisor; cand ajunse la el, flacaul intinse gluga si trecu apa ca pe uscat. La biserica flacaul s-o rugat cu multa dragoste lui Dumnezeu, da ochii ii erau tot pe la neveste si fete.
Dupa ce-o iesit de la biserica, in loc sa asculte povata mioarei, el o nimerit la crasma. O jucat, o baut, ba si-o gasit si-o draguta, pe care o lua cu dansul. Catre seara, porni la stana. Cand ajunse la parau si intinse gluga, n-o mai putut trece ca inainte; era sa se inece. Ajungand la stana, zise mioritei:
- Da in strunga.
- Dee-ti mandra de sub gluga.
Mandra flacaului li-o dat.
Miorita si cu oile s-o facut niste pasarele s-o zburat in lume. Flacaul o uitat de mandra lui si s-o luat dupa ele, plangand si blastamandu-se, dar nu le-o mai ajuns. Rugandu-se zi si noapte lui Dumnezeu ca sa-l faca sa se tie dupa oi, ziditorul l-o facut un scai si de atunci se tine de lana oilor.

Diana Popescu

Phasellus facilisis convallis metus, ut imperdiet augue auctor nec. Duis at velit id augue lobortis porta. Sed varius, enim accumsan aliquam tincidunt, tortor urna vulputate quam, eget finibus urna est in augue.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu