Popular Posts

22 aprilie 2015

Legenda Sfântului Gheorghe- adaptare pentru copii

Lasa un comentariu!
Trebuie sa știi, copile, că Sfântul Gheorghe a fost un cavaler tare viteaz, care s-a născut în Capadochia.
Într-o zi, a mers în orașul Silene din Libia, în apropierea căruia își făcuse salaș un uriaș și înfiorator balaur, ce omorâse nenumărați oameni.
Ori de câte ori se apropia de oraș, răsuflarea sa otrăvită făcea victime în randul localnicilor și, din această pricină, aceștia luaseră obiceiul de a-i da de mâncare două oi pe zi, astfel încât, să rămână cât mai departe de așezarea lor.
Atunci când turmele de oi s-au împuținat, au început sa îi dea drept jertfă zilnică câte o oaie si un om.

Ce s-au gândit mai marii conducatorii ai orasului, atunci?!?
Au hotărât să se tragă la sorți copiii și tinerii sprea fi trimisi drept hrana balaurului!!

Oricine avea ghinionul de a fi ales, fie el bogat sau sărac, era dus la lacul balaurului.
Odată, sorții au căzut asupra fetei regelui, care îndurerat s-a adresat poporului său, zicand:
- Pentru numele lui Dumnezeu, luați de la mine cât aur și argint vreți, dar lăsați-mi în viață fiica!
Oamenii i-au raspuns:
- Măria ta, chiar tu ai făcut aceasta lege, mulți din copiii noștrii sunt morți deja și nu poți să te sustragi legii!! Fiica ta trebuie să fie dată balaurului, altfel ne vom vedea nevoiți să dăm foc palatului tau, transformându-teșsi pe tine în cenușă.
Văzând ca nu îi stătea în putință să facă nimic, regele a început să plângă și i-a  spus fiicei sale:
- Nu am să te văd niciodată măritată...!
Apoi, a cerut poporului să îi dea opt zile răgaz, lucru ce i-a fost de îndată permis.
După trecerea celor opt zile, oamenii au venit la palat și i-au zis:
- Vezi cu ochii tăi cum orașul nostru este pe ducă. Fă-ți datoria!
Regele i-a spus fetei sale să se îmbrace precum o mireasă, a îmbrățișat-o, a sărutat-o, i-a dat binecuvântarea sa și a condus-o catre lacul unde își avea sălaș balaurul, lăsând-o apoi singură acolo.

S-a intamplat ca Sfantul Gheorghe sa treaca chiar atunci prin acel loc, si zarind fata imbracata in mireasa, a intrebat-o ce cauta in acea pustietate.

Ea i-a raspuns, "Pleaca cat mai repede de aici, tinere cavaler, ca nu cumva sa pieri odata cu mine."

Sfantul Gheorghe nu s-a inspaimantat, si a intrebat-o de ce plange.

Vazand ca vrea cu adevarat sa stie care era soarta sa, fata i-a povestit felul cum ajunsese sa fie data drept hrana balaurului.

Cavalerul i-a spus:
- Nu te teme frumoasa fata, caci te voi ajuta in numele lui Iisus Hristos.

Ea s-a induiosat, dar i-a grait:
- Pentru numele lui Dumnezeu, bune cavaler, vezi-ti de drum, pentru ca nu ai cum sa ma salvezi.

In vreme ce stateau astfel de vorba, balaurul si-a facut aparitia si a pornit in goana catre ei.
Sfantul Gheorghe si-a tras sabia din teaca, si-a facut semnul crucii, si si-a strunit calul catre balaur.
L-a lovit apoi cu putere, ranindu-l grav, si facandu-l aproape nevolnic.
Dupa aceea, i-a zis fetei:
- Leaga-ti cingatoarea de gatul balaurului si nu-ti fie teama!

Si dupa ce a facut asa cum i se spusese, balaurul a urmat-o supus, plin de umilinta.
In acest fel, fiica regelui s-a intors in oras, in timp ce oamenii de pe strazi dadeau bir cu fugitii, inspaimantati peste poate.

Sfantul Gheorghe le-a zis localnicilor:
- Lasa-ti indoiala deoparte! Credeti in Dumnezeu si in Iisus Hristos, botezati-va, iar eu voi ucide balaurul!

Regele si toti supusii sai s-au botezat, iar Sfantul Gheorghe i-a taiat capul balaurului.
A fost nevoie de patru care cu boi pentru a-i scoate lesul din oras!!

Regele i-a oferit Sfantului Gheorghe atatia bani cati a putut aduna, insa acesta i-a refuzat, cerand sa fie daruiti oamenilor sarmani. Cavalerul i-a cerut regelui inca patru lucruri: sa lase bisericile sa se guverneze singure, sa ii cinsteasca pe preoti, sa ia parte cu umilinta si credinta la slujbele lor, si sa se ingrijeasca de oamenii saraci. Au fost botezati cu acest prilej 15.000 mii de oameni, fara a mai pune la socoteala femeile si copiii. Regele a intemeiat o biserica in onoarea Maicii Domnului si a Sfantului Gheorghe, in care sa afla pana in zilele noastre un izvor de apa vie, ce vindeca bolnavii care sorb din el.

Dupa aceea, Sfantul Gheorghe si-a luat ramas bun de la rege si a plecat.

In acele vremuri, imparatii Diocletian si Maximian dadusera cale libera unei atat de mari persecutii a crestinilor incat pe cuprinsul unei singure luni murisera ca martiri 22.000 de credinciosi. Din aceasta cauza, frica isi facuse loc in sufletele oamenilor, facandu-i sa il renege pe Dumnezeu si sa se inchine idolilor. Vazand acest lucru, Sfantul Gheorghe si-a lepadat hainele de cavaler, a vandut tot ce avea, a daruit banii astfel obtinuti saracilor, si a imbracat straie de calugar crestin.

A mers in mijlocul paganilor si a strigat, "Zeii paganilor sunt diavoli. Dumnezeul meu a facut cerurile si este singurul Dumnezeu!"

Guvernatorul, a carui nume era Dacian, i s-a adresat: "Cum poti pretinde ca zeii nostri sunt diavoli? Spune-ne cine esti!"

El a raspuns: "Numele meu este Gheorghe. Sunt nobil, cavaler din Capadochia, si am renuntat la tot ce aveam pentru a-l sluji pe Dumnezeu din ceruri."

Guvernatorul a incercat cu cuvinte dulci sa intoarca pe Sfantul Gheorghe de la credinta, dar nereusind sa faca asta, a poruncit sa fie batut cu vergi din fier pana cand trupul i-a fost facute bucati, trimitandu-l dupa aceea in temnita. Dumnezeu si-a facut aparitia in fata sa chiar in acea noapte si i-a alinat durerile."

Pentru ca Sfantul Gheorghe nu renunta la iubirea de Dumnezeu in pofida chinurilor la care fusese supus, guvernatorul i-a poruncit unui vrajitor sa prepare o puternica otrava, sa o puna intr-un pahar de vin si sa i-o dea Sfantului Gheorghe. Acesta si-a facut semnul crucii si a baut, dar nu a patit nimic rau. Vrajitorul a facut o otrava si mai puternica, pe care Sfantul Gheorghe a sorbit-o ramanand iarasi nevatamat. Vrajitorul a ingenuncheat la picioarele Sfantului Gheorghe si l-a rugat sa il faca si pe el crestin. Constatand ca vrajitorul se crestinase, Dacian a dat porunca sa i se taie capul.

Guvernatorul l-a asezat pe Sfantul Gheorghe intre doua roti cu sabii in ele, dar rotile s-au rupt, iar Sfantul Gheorghe a ramas intreg. Apoi, stapanitorul l-a aruncat intr-un cazan umplut cu plumb topit, insa Sfantul Gheorghe s-a simtit la fel de bine acolo ca intr-o baie cu apa calduta.

In cele din urma, guvernatorul i-a zis, "Zeii nostri sunt rabdatori si iertatori. Renunta la nebunia ta, adu ofrande zeilor nostri, si mari onoruri te vor astepta."

Sfantul Gheorghe i-a replicat, "De ce nu mi-ai spus asta dinainte? Sunt gata sa fac asa cum mi-ai cerut."

Dacian a adunat toti oamenii din oras pentru a fi martori la convertirea prozonierului sau. Sfantul Gheorghe a cazut in genunchi, dar in loc sa se inchine zeilor pagani, s-a rugat Domnului sa distruga templele acestora si idolii din ele. Imediat, un mare foc a coborat din ceruri, si a ars templele, idolii si preotii lor. Apoi, pamantul s-a desfacut in doua si a inghitit cenusa si resturile ramase.

Guvernatul a fost strabatut de o atat de mare suparare incat i-a marturisit sotiei sale, "Voi muri din pricina furiei daca nu voi infrange acest om."

Ea i-a raspuns, "Tiran crud si rau! Chiar nu vezi marea virtute a crestinilor? Ti-am spus sa nu le faci nici un rau, caci Dumnezeul lor lupta pentru ei. Afla ca voi deveni si eu crestina."

Cuprins de manie, guvernatorul a tipat, "Tu sa fii crestina?", dupa care a batut-o fara mila.

Dupa aceea, ea l-a intrebat pe Sfantul Gheorghe, "Ce se va alege din mine? Nu am fost inca botezata."

El i-a raspuns, "Nu te teme, femeie, pentru ca vei fi botezata in propriul tau sange."

Nevasta lui Dacian a pornit sa se roage Domnului Iisus Hristos. Nu a trecut multa vreme si a murit, iar sufletul ei s-a dus direct in ceruri.

A doua zi dimineata, guvernatorul a poruncit sa i se taie capul Sfantului Gheorghe, sentinta ce s-a aplicat de indata. Acest fapt s-a petrecut in anul Domnului 287. In timp ce guvernatorul se intorcea acasa de la locul unde fusese decapitat Sfantul Gheorghe, un inspaimantator foc a venit din cer, prefacandu-l in scrum atat pe el, cat si pe servitorii sai.

Gregorie din Tours povestește că, o parte din oamenii ce au luat moaștele Sfântului Gheorghe au căutat găzduire în paraclisul unui spital. A doua zi dimineața, au vrut să plece, dar nu au putut deschide ușile până nu au lăsat acolo o parte dintre moaște.

De asemenea, în istoria Antiohiei, se povestește că, atunci când creștinii au mers să cucereasca Ierusalimul, un chipeș tânăr a apărut în fața unui preot și l-a sfătuit să ia cu el niște moaște ale Sfântului Gheorghe, căci el urma să conducă bătălia. În timpul asediului Ierusalimului, Sfântul Gheorghe, în armura-i albă, purtând steagul său cu o cruce roșie, a condus armata creștina la victorie.

Între Ierusalim și portul din Jaffa, în apropierea unei localități numite Ramis, se află o capelă a Sfântului Gheorghe ruinată și părăsită. Se spune că aici se găsește trupul, dar nu și capul Sfântului Gheorghe.
Tot în acest loc, se află  trupurile tatălui său, al mamei sale și al unchiului său, nu chiar în capelă, ci sub zidurile acesteia. Îngrijitorii capelei nu lasă pelerinii să intre decât dacă plătesc doi ducați, și, din această pricina, puțini pătrund înăuntru, preferând să se roage la un altar din afară.
Trupul Sfântului Gheorghe zace în mijlocul capelei, iar în mormântul său se află o gaură, ce îi permite unui om sa își pună mâna înăuntru. Dacă este adus aici un om nebun și i se pune capul deasupra acelei găuri, el se însănătoșește în câteva clipe, căpătând iarași darul rațiunii.

Aceasta legendă a Sfântului Gheorghe este o adaptare după povestea din "Legenda de aur" sau "Viețile sfinților", carte tipărita de Jacobus de Voragine, arhiepiscop al Genovei, în anul 1275.

Copyright,  traducere: "Legenda Sfantului Gheorghe"© copiipovesti.ro. 2013

Articole din acelasi domeniu in blogul Povesti pentru copii si parinti:

Povestea Sfantului Valentin

Povestea Sfantului Patrick

Povestea Sfantului Nicolae si a lui Pére Fouettard.Dupa o legenda frantuzeasca
Read More

7 aprilie 2015

Povestea iepurasului de Paste

1 comment
Daca te-ai intrebat vreodata cum a ajuns iepurasul sa joace un rol atat de important in sarbatoarea Pastelui, poti afla cum s-a petrecut asta citind Povestea iepurasului de Paste.

Cu multi ani in urma, Iarna a stat pe la noi multa, prea multa vreme. Copiilor le placea Iarna. Erau incantati sa se joace in zapada si sa se dea pe gheata, dar asteptau cu nerabdare Primavara.

Iepuras paste
"Sa mergem in padure," au spus ei, "poate ca Primavara este acolo."

Au alergat, asadar, spre padure, dar nu au gasit Primavara. Era tare frig printre copacii golasi, lipsiti de frunze. In plus, nu au zarit nici o pasare si nici macar o floare. Vantul de Nord si Gerul se jucau inca pe acolo, plini de vigoare. Ei au ravasit parul copiilor si i-au ciupit, rautaciosi, de nas.

"Primavara nu a sosit inca," si-au zis cu tristete copiii si s-au intors la casele lor.

Catva timp mai tarziu, au incercat din nou, dar Vantul de Nord si Gerul nu s-au lasat pagubasi, i-au luat din nou in primire, dornici sa ii necajeasca. Nu au putut gasi nici de asta data Primavara, asa ca s-au dus iarasi, plini de obida, la casele lor.

O vreme, copiii au continuat, odata la cateva zile, sa mearga in padure, fara a reusi insa sa dea de Primavara.

"Primavara nu mai va veni anul asta," si-au spus resemnati copiii. "Nu ne vom mai duce deloc in padure. Ce rost ar mai avea?"
Read More

5 aprilie 2015

Cutia Pandorei - Poveste de Nathaniel Hawthorne (II)

Lasa un comentariu!
Va prezint aici, asa cum v-am promis, cea de-a doua parte a "Cutiei Pandorei," o poveste pentru copii in care Nathaniel Hawthorne reinventeaza celebrul mit grecesc. Poti gasi versiunea originala, in limba engleza, a acestei povesti aici: Pandora's Box: The Paradise of Children, by Nathaniel Hawthorne

"Cred," si-a spus Pandora, "ca am inceput sa-mi dau seama cum a fost facut. Poate ca o sa-l pot lega inapoi dupa ce il voi desface. Nici chiar Epithemeus nu m-ar putea invinovati pentru asta. Chiar daca nodul ar fi desfacut, nu trebuie sa deschid cutia, desigur, nici nu as face-o fara consimtamantul acestui baiat prostut.

Ar fi fost mai bine pentru Pandora daca ar fi avut cel mai mic lucru de facut, astfel incat sa nu se gandeasca tot timpul numai la cutie. Dar copiii duceau o viata atat de usoara inainte ca oricare dintre Necazuri sa intre in lume, si se bucurau de prea mult timp liber! Ei nu ar fi trebuit sa se joace intr-una de-a v-ati ascunselea printre tufisuri, sau de-a baba oarba cu naframe legate la ochi, ori oricare alt joc descoperit pe timpul cand Mama Pamant era in copilaria sa. Daca viata este numai distractie, munca este distractia adevarata! Nu era mult de facut. Putin de maturat si sters praful prin casute, culegerea florilor proaspete si asezarea lor in vaze, si munca de o zi a bietei Pandora s-ar fi terminat. Iar apoi, pentru restul zilei, ar fi fost numai cutia!

Pana la urma, nu sunt sigur intru totul ca fascinanta cutie nu era, in felul ei, o binecuvantare pentru Pandora. Ea ii dadea atatea idei la care sa se gandeasca si despre care sa vorbeasca oricand avea pe cineva care sa o asculte! Atunci cand era bine dispusa, putea sa admire slefuirea stralucitoare a laturilor sale si cadrul bogat al frumoasei ei fete, in loc sa alerge pe afara. Sau, daca era prost dispusa, putea sa ii dea un branci sau sa o loveasca cu piciorusul ei obraznic. Si, puteti fi siguri ca rautacioasa cutie a primit numeroase lovituri! Dar, cu siguranta, daca nu ar fi fost cutia, micuta Pandora nu ar fi stiut nici pe jumatate cum sa isi petreaca timpul.

CE-O FI IN CUTIE?

Caci, era cu adevarat o preocupare fara de sfarsit sa ghicesti ce era inauntru. Ce putea fi, totusi? Imaginati-va numai, mici ascultatori, cat de ocupata v-ar fi mintea daca ati avea o cutie mare in casa, in care ati presupune ca se gaseste ceva nou si frumos, cum ar fi cadourile voastre de Craciun sau de Anul Nou. Credeti ca ati putea fi mai putin curiosi decat Pandora? Daca ati fi lasati singuri cu acea cutie, nu v-ati simti nitel tentati sa ii ridicati capacul? Dar voi nu ati face asta. Ah, vai! Asa sa fie?

Nu! Nu! Numai, daca v-ati gandi totusi ca ar fi jucarii in ea, v-ar fi foarte greu sa va scape ocazia de a trage macar cu ochiul!

Stim ca, cel putin Pandora nu se astepta la nici o jucarie, pentru ca nici una nu incepuse sa fie facuta probabil in acele zile, cand lumea insasi nu era altceva decat o imensa jucarie pentru copiii care locuiau in ea.

Poveste de Nathaniel Hawthorne
Pandora era insa sigura ca in cutie era ceva foarte frumos si pretios si, de aceea, se simtea tare curioasa sa arunce o ocheada in ea, asa cum ar fi simtit orice alta fetita. Oricum, in acea zi, curiozitatea ei a devenit atat de mare decat de obicei incat, in cele din urma, s-a apropiat de cutie. Era mai mult decat pe jumatate hotarata sa o deschida daca ar fi putut. Ah, obraznica Pandora!
Read More

2 aprilie 2015

Leul si cei trei bivoli - Fabula de Esop

Lasa un comentariu!
Trei bivoli pasteau linistiti, de multa vreme, pe o bogata pajiste. Un leu le tot dadea tarcoale, sperand sa se infulece din carnea lor, dar fiindu-i totusi frica sa ii atace atata timp cat erau impreuna.

Fabula de Esop
Cate nu face vorba buna, dar mincinoasa! Leul s-a apropiat pasnic de ei, si prin discursuri inflacarate si convingatoare, a reusit, in cele din urma, sa ii separe unul de celalalt, si apoi i-a insfacat pe rand, fara nici o teama, ospatandu-se pe indelete din toti, fara sa-si puna astfel viata in primejdie.


Morala 1: Unde-s multi, puterea creste.

Morala 2: Dezbina si vei castiga.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Leul si soarecele - Fabula de Esop

Tantarul si bivolul – Fabula de Esop

Leul si bivolul - Fabula de Esop
Read More

1 aprilie 2015

Leul si soarecele - Fabula de Esop

Lasa un comentariu!
Un leu a fost trezit odata, atunci cand ii era somnul mai drag, de un soarece care i se fataia pe fata.

Fabula de Esop
Leul si soarecele
Ridicandu-se, plin de manie, pe cele patru labe, leul a incercat sa il prinda pe musafirul sau nepoftit, dar soarecele l-a implorat, cu lacrimi in ochi: "Daca imi cruti viata, voi gasi o cale prin care sa iti rasplatesc bunatatea."

Furia leului s-a topit ca prin minune, si izbucnind in hohote de ras, l-a lasat pe soarece sa plece intreg si nevatamat.

La scurt timp dupa aceea, s-a intamplat ca leul sa fie prins de niste vanatori, care l-au legat strans, cu funii groase, la pamant. Recunoscandu-i ragetul manios, soarecele a venit in graba, cat a putut mai repede intr-acolo, a ros funiile cu dintii sai scutiti, si l-a eliberat pe leu, exclamand:

"Ai luat in ras ideea ca as fi putut sa te ajut in vreun fel, asteptandu-te sa nu primesti nimic de la mine in schimbul favorului tau; acum ai aflat ca este posibil ca pana si un soarece micut sa ii faca bine unui enorm leu."

Morala: Nici o fapta buna, indiferent cat de mica, nu este vreodata in zadar.


Articole din acelasi domeniu in blogul "Povesti pentru copii":

Leul si bivolul - Fabula de Esop

Pisica si soarecele – Fabula de Esop

Leul si iepurele - Fabula de Esop
Read More